Fiecare țară trebuie să se mândrească cu oamenii săi. Este frumos, este bine și este normal să fie așa. În contextul mândriei, dar celei fără de păcat, voi releva doar că deja parcă ne-am obișnuit cu faptul că, compozitorul-academician Eugen Doga ne încânta cu creația sa muzicală, ne-a făcut și ne face cunoscuți lumii întregi, a dus faima țării noastre atingând chiar toate continentele lumii, ne-a făcut și continuă să ne facă mândri în orice țară ne-am afla. Nu demult, artistul ne-a uimit și cu talentul său în ale scrisului. Știm și că maestrul are la activ câteva cărți editate și lansate, iar către sfârșitul anului în curs ne „avertizează” că va veni cu un nou volum, care va fi mult diferit de ceea ce a ieșit până acum. După ce ne-a oferit câte șase ari pe Planeta Doga, ne ne ia din nou cu asalt imaginația. Descoperim zilele acestea un alt mare talent al maestrului Doga, de data aceasta la pictat.
Prima și singura pictură a celebrului compozitor a fost surpriza unui Eveniment Internațional Cultural „ArtVin”, la care au participat artiști plastici din 12 țări, evenimentul fiind găzduit de o vinărie din sudul țării. Dacă omul este talentat, e talentat în toate, știm noi, iar pictura maestrului Doga a demonstrat o dată în plus că talentul nu are limite. Invitații zilei au rămas impresionați de talentul artistului și în a picta, remarcând că asta și înseamnă, de fapt, să fii artist, largă viziune, când un om poate să-și dedice viața muzicii, pe lângă asta să reușești să tinzi și spre mai mult. Și acest fapt celebrul compozitor ni l-a demonstrat, fiind parte a unui decor al eleganței care poate satisface orice gust.
Maestrul Eugen Doga a fost invitatul de onoare al evenimentului de la Purcari, unde pictura și vinul ș-au împletit armonios într-un limbaj universal. Da, da, arta și vinul și-au dat mâna pe podgoriile celei mai vechi vinarii din țară, Purcari. Dar pentru că tot în acea zi urma să onoreze un alt eveniment, unde a fost membrul juriului unui prestigios festival de film, desfășurat la Esentuki, maestrul a fost rugat să permită măcar expunerea lucrării sale, care, după cum s-a dovedit, a fost nu doar o premieră absolută, dar și cireșica de pe tortul evenimentului cultural internațional.
Dincolo de cadru, mărturisesc, că descoperirea lucrării a fost tot o surpriză. Întâmplarea a făcut ca să fiu în vizită acasă la maestru, unde se „punea la cale” conceputul evenimentului ArtVin, împreună cu co-oranizatorul acțiunii. Maestrul spune: Ce să fac eu la un eveniment, unde nu se cântă? Ba da, se va cânta și cel care ne va încânta simțurile, veți fi chiar Dumneavoastră. Atunci compozitorul spune, printre altele, că are și el o pictură, doar că o dosește de ochii oaspeților care vin la el. Incredibil!
Întrebat când și cum s-a lansat în pictură, maestrul ne-a mărturisit că prima pictură a apărut întâmplător. Eu, în general, nu am ținut pensula în mână și niciodată nu am desenat nimic, în afară de iepure în profil și om, a mai spus maestrul Doga, atunci când ne-a arătat prima dată lucrarea acasă la Domnia Sa. Întâmplarea e cam așa: Mergea cu Dominic, nepotul său, pe Podul Crimeii (Krimski most sau Крымский мост) din Moscova, acolo unde se adunau, de obicei, pictorii și cineva din ei l-a recunoscut pe compozitor. L-au invitat să deseneze ceva, iar în timp ce maestrul se opunea, aceștia i-au pregătit toate cele necesare - vopselele, apă, i-au „băgat” periuța în mână.
„Prima dată am luat o periuță în mâna și zic: Ce să fac cu ea? Și încep cu periuța să mâzgălesc hârtia sau cartonul acela, la care pictorii mi-au zis „oчень хорошо”, adică, foarte bine”, își amintește artistul. Maestrul zice că nu suportă lucrări în pictură fără prezența omului și uitându-se la „mâzgăleala” care a ieșit, a înțeles că parcă ar mai vrea ceva. A apăsat cu pensula mai tare și a văzut că semăna a om, dar a observat că parcă nici așa nu era completă „chestia asta” și parcă era mult spațiu în partea de sus a cartonului. A mai dat un pic cu albastru. A așteptat până s-a uscat, a învelit-o, habar nu avea ce este aceasta, pur și simplu, a venit acasă cu desenul făcut rulou și așa a stat vreo 4-5 ani pe niște dulapuri. Soția Natalia a fost cea care, făcând ordine a dat de „hârtia asta” și l-a întrebat ce este? I-a povestit ce și cum a fost și privind peste ani a atras atenția că aici „stă, de fapt, o poveste interesantă”. „Ea a apărut pe urmă, pe baza acestei mâzgăleli. Se vede că fostul deținut în Gulag, acolo, în îndepărtare se vede ca niște fărâmituri de colac și bunelul care vine cu nepoțelul să-i arate unde a petrecut anii de pușcărie, explicându-i nepoțelului că Gulagul este încarnarea răului radical în istorie, iar tot fundalul fiind mâzgălit, poți să crezi că este o imagine din Taiga, fiindcă nu este peisaj de-al nostru, moldovenesc, este ceva ireal, dar în același timp, totuși, e legat cu tot. Este foarte închegată povestea asta în imagini, fiindcă este această platformă de Taiga, este sumbru, fiindcă am băgat acolo trei culori, abia mai târziu am băgat și albastru. Așa eu vreau să arate, poate să fie altceva, mie îmi place povestea aceasta pe baza acestei mâzgăleli, fiindcă e aproape de ceea ce cunosc eu, fiindcă fratele mamei, Petru, a fost acolo deportat și nu se știe nici astăzi unde e și pentru ce”, a spus compozitorul.
Tabloul nu a avut o denumire oarecare. De atunci nu a mai încercat să picteze, ne-a mai spus maestrul. La o distanță de ani, văzându-și „capodopera”, a spus că s-ar potrivi s-o denumească „Drumul tristelor amintiri”. „Acum aș mai încerca ceva, atunci inconștient sau intuitiv, dar cel mai interesant este autograful meu, acolo l-am pus, pe Krimski most”, a recunoscut, glumind artistul. L-am întrebat de ce nu a spus până acum nimic de acest tablou? „Fiindcă nu i-am dat însemnare, acesta îi place doar Nataliei”, a conchis maestrul Doga.
Mult apreciatul și dragul nostru compozitor, Eugen Doga, ne-a destăinuit încă o dată misterul că nu există lift pentru succes, trebuie să o iei pe scări… Parafrazând un mare scriitor, voi reitera doar îndemnul de a nu ne umplea mintea cu resentimente, pentru că nu vom mai avea loc pentru gânduri și fapte minunate. În cazul nostru – pentru a picta, a picta în culorile unor amintiri, or, dragostea pentru artă este ca o părticică de speranță, o necontenită reînnoire a lumii.
O consemnare de Eugenia Tofan,
Serviciul de Presă al AȘM,
Purcari, Ștefan Vodă,
21 iulie 2019
|
