M.c. Victor Ghicavâi: „În viaţă întotdeauna m-am condus după principiul: nu face rău! Părinţii mi-au transmis genetic calităţi precum omenia şi bunătatea. Poate că uneori am avut de suferit atunci când la bine mi s-a răspuns cu rău, dar cum vine vorba –
lucrul bine făcut e de folos oamenilor”.
Chiar dacă se spune că savanții nu au vârstă, totuși, nu putem trece cu vederea, numele unui distins om de știință, martorul și creatorul unei jumătăți de secol de istorie a științei medicale, personalitate care a lăsat, dar continuă să accentueze urme nu doar adânci, dar și frumoase în albia timpului. Vorbim de membrul corespondent Victor GHICAVÂI, profesor, doctor habilitat în medicină, şef Catedră farmacologie şi farmacologie clinică a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie ,,Nicolae Testemiţanu”, care iată a ajuns la cel de-al 75-lea Gustar al vieții. 11 august e o zi, s-ar părea obișnuită, cu odihnă și vacanțe, nu însă și pentru eroul nostru, care nu stă în vacanță. Așa cum nu a prea stat nici pe parcursul celorlalte veri toride, căutând să dea sens vieții prin muncă. Adesea spunem că viața nu are sens. Ce bine că nu are, ar spune protagonistul nostru, pentru că poate să-i dea el unul.
A trecut prin probe de foc, s-a împiedicat de butoane roșii, dar nu și-a pierdut sensul și busola, a mers înainte, făcându-l invidios pe dușmanul succesului, care este, știm noi, lenea, neîncrederea, superficialitatea sau speranța în noroc. Eforturile depuse zilnic și pasiunea pentru tot ce făcea l-au adus în ziua când a dat mâna cu succesul, deși nu aștepta zorile de aur, chiar și atunci când îl prindeau diminețile la masa de lucru. Victoria e dincolo de imposibil, iar miracolele vin atunci când ieși din zona de confort, când treci de la lene la muncă, de la frică la încredere, ceea ce a și definit personalitatea profesorului Victor Ghicavîi – pasiunea pentru munca și simţul datoriei împlinite, care și-a dedicat o viață științei medicale, medicamentului, adică s-a pus în slujba sănătății omului.
Și cum faptele sunt măsura caracterului, profesorul Victor Ghicavîi se dedică instruirii studenţilor şi medicilor rezidenţi. Munca sa didactică devine distinctă, grație ținutei sale academice inconfundabile, iar acesta îl plasează printre cei mai respectaţi profesori ai USMF. Paralel, prin aceeași muncă dedicată, prof. Ghicavâi apare ca fondator de şcoală științifică de farmacologi, conducător ştiinţific al mai multor proiecte științifice, iar consecințele frumoase și roditoare încep să prindă contur. Este conducător a peste 20 de teze de doctor și teze de doctor habilitat în ştiinţe medicale, autor de monografii, manuale, compendii, indicații metodice, peste 60 de brevete, peste 500 de lucrări științifice – toate acestea creionându-i profilul unui savant care și-a consacrat viața problemelor cercetării şi elaborării medicamentelor, selectării şi utilizării raţionale a medicamentelor, optimizării tratamentului medicamentos al diverselor maladii şi stări patologice. Dincolo de activitățile didactice, științifice și manageriale, prof. Ghicavâi este înalt apreciat și pentru activitatea sa de o viață în domeniul practicii medicale. Pentru eforturile și dedicația sa, prof. Victor Ghicavâi este ales membru corespondent al AȘM, munca Domniei Sale fiindu-i apreciată cu diferite distincții, medalii, mențiuni. Cea mai mare apreciere rămâne a fi însă respectul celor pe care i-a îndrumat, călăuzit, al colegilor cu care a împărțit spațiul la Alma Mater, al prietenilor și, nu în ultimul rând, al familiei.
Chiar dacă viața fiecăruia din noi e cu un anumit caracter circumstanțial, tot ea, viața, ne învață cum să ieșim victorioși din ea, iar prenumele Victor, fără tentația exagerării, i-a fost predestinat, în acest sens, eroului nostru. Poate speculez, dar sper să am dreptate. Așadar, victorios, energic, muncitor, dedicat, modest și inteligent, membru corespondent atinge un frumos și demn prag al vieții sale.
Și cum un cuvânt frumos valorează cât un răsărit de soare, îmi rezerv dreptul și onoarea de a-l ura de sănătate și de La Mulți Ani victorioși și virtuoși pe membru corespondent Victor Ghicavâi. Să aveți parte, distinse academician, de cele mai frumoase momente în viață, iar alături să Vă fie cei mai dragi oameni, cu care să vă scrieți cele mai impresionante pagini ale vieții Dumneavoastră.
Iar despre cum e să treci acest prag de vârstă într-o excelentă formă fizică şi intelectuală, cu un palmares cumplit de realizări remarcabile, despre talentul de a făuri, de a dărui și a de fi Om, despre voință și caracter, despre galeria oamenilor frumoşi care îi sunt în preajmă, aflăm din interviul pe care vi-l propunem în continuare.
A consemnat Eugenia Tofan,
Serviciul de Presă al AȘM
Stimate Domnule membru corespondent Victor Ghicavâi, o să încep interviul prin a Vă aduce sincere felicitări cu ocazia aniversării, pe care iată o marcaţi la 11 august, dar şi Vă întreb cum v-a prins aceasta aniversare?
Aniversarea m-a prins un pic pe neaşteptate. Prea repede s-au scurs anii, dar mă bucur că vârsta nu-mi afectează spiritul. Am rămas tot aşa tânăr în suflet, apt de muncă.
De ce aţi ales tocmai acest domeniu al medicinei – farmacologia? Cine sau ce v-a provocat acest interes pentru a veni în ajutor pacienţilor?
Ca să fiu sincer, nu voi spune, că am visat să fiu farmacolog. Am pornit-o de la Facultatea de Stomatologie. Situaţia care s-a creat în perioada absolvirii facultăţii – adică necesitatea predării farmacologiei studenţilor, inclusiv a stomatologilor, în limba română, la care s-a decis atunci, de a instrui viitorii specialişti.
Cum V-aţi apropiat de ştiinţa acestui domeniu?
În farmacologie ştiinţa joacă un rol cu totul deosebit, pentru că factorul medicamentos este important în toate domeniile medicinei. Mai sunt foarte multe lucruri neelucidate, chiar dacă zeci de ani se fac cercetări în cele mai prestigioase clinici şi laboratoare. Medicamentele sunt diferite, cu diferită provenienţă, mecanisme de acţiune, efecte benefice şi nedorite. Arsenalul de medicamente şi concretizarea spectrului de utilizare a acestora aşteaptă informaţii noi.
Cum îmbinaţi descoperirile pe care le-aţi înregistrat pe parcursul anilor de cercetare cu formaţia Dumneavoastră de medic farmacolog, mai ales clinician?
Nu se poate să fii farmacolog, fără a cerceta multilateral, sub toate aspectele şi metodele de tratament. Am cunoscut ceea ce au spus şi făcut alţii până la mine. Am vrut întotdeauna să-mi caut propria cale de cercetare şi elaborare a medicamentelor noi, optimizarea şi utilizarea raţională a lor.
Credeţi că este suficient ce oferă ştiinţa medicală azi oamenilor, sistemului de sănătate?
S-au făcut progrese serioase în cunoaşterea, cercetarea, elaborarea şi determinarea mecanismelor de acţiune a medicamentelor, dar suntem departe încă de a stăpâni situaţia. Societatea aşteaptă mai multe de la medicii farmacologi şi savanţi, dar foarte puţini îşi dau seama, că fără guvernare, care ar susţine programele şi ar contribui în mod real financiar la dezvoltarea ştiinţei, industriei farmaceutice naţionale, la ridicarea prestigiului savanţilor şi susţinerea producătorului autohton în domeniu, am putea spera la rezultate miraculoase
Ce altceva credeţi că aşteaptă societatea de la ştiinţa în domeniul Medicamentului?
Ştiinţa acestui domeniu, cel puţin la noi în Republica Moldova, nu poate oferi oamenilor prea multe, pentru că în ultimii ani această ştiinţă tot mai mult se transformă în cenuşăreasă. Se știe că 95% din medicamentele utilizate în ţară sunt de import, scumpe şi neaccesibile pacientului. Industria farmaceutică naţională este slab dezvoltată. Cu regret, noi cumpărăm ser fiziologic, apă injectabilă, acid acetilsalicilic (aspirină), citramon etc. Avem potenţial, avem minţi luminate, tineri entuziasmaţi, dispunem de materie primă locală, dar nu avem posibilităţi: bani puţin alocaţi cercetătorilor, salariile modeste ale colaboratorilor ştiinţifici, birocraţia şi chiar lipsa de dorinţă de a face ceva, au făcut ca mulţi medici să se transforme în simpli meseriaşi. Industria farmaceutică din ţară nu colaborează cu cercetătorii ştiinţifici şi nici nu investește în producere.
Şi aici, parcă de la sine vine întrebarea: Care sunt reperele Dumneavoastră în ştiinţă, dar şi în viaţa personală? Care sunt valorile, la care Vă raportaţi?
În viaţă întotdeauna m-am condus după principiul: nu face rău! Părinţii mi-au transmis genetic calităţi precum omenia şi bunătatea. Poate că uneori am avut de suferit atunci când la bine mi s-a răspuns cu rău, dar cum vine vorba – lucrul bine făcut e de folos oamenilor.
Astăzi oamenii nu mai ştiu ce să inventeze ca să-şi câştige reputaţia. Ce pasiuni mai speciale aveţi?
În farmacologie lucrurile sunt bine cunoscute. Principalul – cercetarea şi elaborarea medicamentelor noi, eficiente şi inofensive, cele care ar asigura un tratament raţional. Dacă vorbim de pasiuni, cea mai mare pasiune este lucrul experimental, după care vine baschetul, cărţile bune şi natura. Îmi place să mă plimb pe malul râului, unui bazin cu apă, prin viile frumoase şi lanurile mănoase, unde îmi trăiesc din nou amintirile din copilărie.
Aproape toţi avem parte în viaţă de nişte întâmplări norocoase. Dacă aţi avut parte şi Dumneavoastră de anumite sclipiri norocoase, care au fost acestea?
Întâmplări norocoase? Cea mai norocoasă a fost înmatricularea la medicină, unde mi-am ales o specialitate frumoasă – stomatologia. La absolvirea facultăţii, la o plimbare prin oraş, am
întâlnit-o pe viitoarea mea soţie, Raisa, astfel suntem împreună din anul 1967.
Credeţi că ceea ce sunteţi astăzi este un noroc sau un destin?
Este difici a pune semnul egalității între noroc şi destin. Cred că norocul vine tot după nişte semne nebănuite ale destinului sau ale Domnului.
Se ştie că liniştea uneori poate ascunde şi o durere sau durerea unei mari dileme despre ceva. Dumneavoastră ce vă aduce linişte şi ce v-ar putea trezi neliniştea în viaţă?
Linişte şi pace în suflet am atunci când am reuşit să-mi fac bine lucrul, când văd cum lucrurile se finalizează cu rezultate frumoase, dorite. Liniştea mea este şi mai deplină în familie, unde întotdeauna găsesc o alinare şi o înţelegere. Sunt neliniştit când mă lovesc de indiferenţă şi rea-voinţa din partea unor oameni.
Azi oamenii caută disperaţi celebritate. Acest lucru nu rareori se observă, inclusiv, la unii oameni de ştiinţă, respectiv şi unii medici. După ce îşi câştigă un nume sau un titlu, încep să se sufoce de prezenţa unora pe care îi consideră inferiori ierarhic fie domeniului sau funcţiei. La Dumneavoastră cum e cu celebritatea?
Niciodată nu m-am considerat o celebritate şi mă miră unii oameni, care ţin cu tot dinadinsul să fie considerați celebrităţi. Să te străduiești din răsputeri să fii recunoscut celebru este o risipă de timp şi energie. Important e să aduci folos oamenilor, să simţi bunătatea lucrurilor făcute, dorinţa oamenilor de a recurge la cele propuse şi înaintate de tine.
Sunteţi medic farmacolog, dar sunteţi şi fondatorul şcolii ştiinţifice „Farmacologia clinică” în domeniul medicamentului. Cine sunt discipolii dumneavoastră?
Iniţial cursul de farmacologie clinică a fost fondat în 1980, apoi transformat în catedră. Specialitatea de medic-farmacolog clinician era absolut nouă în republică şi a trebuit să încep de la zero lucrul de pregătire a cadrelor. La catedră aproape toţi au venit din alte ramuri ale medicinei (internişti, pediatri, anesteziologi, reanimatologi etc.). Toţi au susţinut cursuri de specializare şi perfecţionare. Majoritatea dintre ei au susţinut teze de doctor şi doctor habilitat.
S-au creat baze clinice de farmacologie clinică în cele 8 IMSP.
Ce credeţi că nu aţi reuşit să realizaţi în viaţă din ceea ce v-aţi propus sau dacă aveţi careva regrete?
Sunt un om ambiţios (în sensul bun al cuvântului) din fire şi dacă îmi pun un gând, nu mă liniştesc până nu-l realizez. Da, cred că nu am reuşit chiar totul. N-o să mă împac cu gândul că mi-a eşuat încercarea de a obţine pentru catedra noastră un echipament de performanţă. Păcat, cu acest echipament performant am fi obţinut mai multe rezultate. Cât despre regrete, ca orice om, specialist în domeniu am şi eu regretele mele, dar le ţin pentru mine. Psihologii spun, că regretele sunt cele mai dăunatoare sentimente ale omului. Principalul, că din situaţia creată în ultimii ani în sistemul de sănătate nu s-a putut păstra şi chiar dezvolta mai mult decât cele deja obţinute, s-a risipit industria farmaceutică naţională, adică producerea medicamentelor autohtone.
Ce vă displace cel mai mult la oameni?
Am mai menţionat şi-n alte interviuri, dar o să repet. Cel mai mult îmi displace la oameni lenea, indiferenţa, invidia, minciuna şi trădarea.
Ce vă place la oameni?
La această întrebare deja am dat un răspuns, îmi plac oamenii care sunt lipsiţi de trăsături negative, enumerate mai sus.
Ce se află, actualmente, pe masa de lucru a membrului corespondent Victor Ghicavâi?
Actualmente, lucrez la un material consacrat istoriei farmacologiei clinice autohtone.
Cum e să trăieşti într-o societate, unde, mai ales în ultima perioadă, s-au schimbat atât de mult valorile şi accentele sunt cu totul altele?
Mi-aţi dat o întrebare foarte difiocilă. Trăim astăzi într-o societate cu totul deosebită, în care libertatea este înţeleasă ca o lipsă de restricţii şi nu ca o responsabilitate conştiincioasă. Da, s-au schimbat valorile şi accentele. Economia de piaţă e un lucru bun, dar nu ar fi trebuit să intre în toate domeniile vieţii. La putere astăzi este banul. Totul s-a vândut, totul s-a cumpărat şi monopolizat (mă refer la industria farmaceutică naţională). Da, aspectul material al vieţii este important, dar nu ca un scop în sine. Eu cred că a sosit timpul când toate să revină normalitate, iar valorile general-umane - la locul de cinste. Sperăm foarte mult şi, în măsura posibilităţilor, vom contribui şi noi la restructurare în societate. Cele 10 porunci ale lui Dumnezeu încă nu le-a anulat nimeni.
Dle academician, iată că ne apropiem de sfârşitul interviului, dar nu pot să nu Vă rog să ne spuneţi, dacă nu cerem prea mult, câte ceva şi despre familia Dumneavoastră.
Referitor la familie, pot să vă spun că sunt mândru de ea. Am un fecior Vitalie, care mi-a dăruit trei nepoţi. Am o căsnicie trainică şi mă rog Domnului să ne ocrotească familia şi în viitor.
Puteţi spune că v-aţi împlinit visul vieţii?
În linii generale, cred că „da”, dar nu pot spune că mă opresc aici. Omul cât trăieşte trebuie să tindă spre ceva, astfel n-are rost să mai existe.
Cum veţi marca evinementul aniversar? Pe cine aşteptaţi sau unde veţi merge?
Această aniversare diferiă mult de cea de 60 de ani sau chiar cea de 70. Vreau să petrec liniştit, în familie, cu copiii şi doar câţiva prieteni de suflet.
Domnule academician, Vă mulţumim pentru generozitatea de a ne împărtăşit câte ceva din experienţa şi trăirile Dumneavoastră de viaţă, ne-aţi relatat cu atâtea emoţii despre bucuria oamenilor, despre familia Dumneavoastră, care, în această traiectorie a destinului, a fost nu doar aerul vieţii, dar şi un mare sprijin moral. Cu ocazia aniversării Dumneavoastră, Vă adresăm, Domnule academician, urări de sănătate, multe şi rodnice realizări. Să debordaţi şi în continuare de aceeaşi energie molipsitoare, să Vă bucuraţi mereu de căldura şi dragostea celor apropiaţi. Să aveţi parte de toate câte vi le doriţi, dar şi câte le meritaţi.
Şi eu vă mulţumesc.
|
