Istoria stiintei in destine umane

Fisier biografic

Nascut la 27 august 1928 in s. Cuizauca, r-nul Rezina. Studiile: a absolvit scoala primara din satul natal (1935-1943); Scoala agricola din Cucuruzeni (1945-1948); Institutul Agricol din Chisinau (1948-1953); doctorantura - Gradina Botanica a Filialei Moldovenesti a A.S. a U.R.S.S. (1954-1957). Activitatea stiintifica, didactica si politica: cercetator stiintific inferior la Gradina Botanica (1957-1959), conferentiar la Institutul Agricol din Chisinau (1959-1961); director al Institutului Moldovenesc de Cercetari Stiintifice in domeniul Culturilor de Cimp din Balti (1962-1974) si director general al A.S.P. "Selectia", organizata in baza acesteia (!974-1978). Doctor in stiinte agricole - 1958, doctor habilitat - 1971, profesor universitar - 1972, membru titular al A.S.M. (1978). A ocupat mai multe functii importante: academician coordonator al Sectiei de Stiinte Biologice si Chimice a A.S.M. (1978-1980); ministru al agriculturii al R.S.S.M. (1980-1985); deputat al Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1980-1985, 1985-1986) si presedinte al Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1985-1986); vicepresedinte al A.S.M. (1978-1986, 1990-1995); deputat in Parlamentul R.M. din partea Partidului Democrat Agrar al Moldovei. Din 2004 este cercetator stiintific principal la Institutul de Microbiologie si Biotehnologie al A.S.M. A fondat scoala stiintifica in domeniul biologiei plantelor furajere si programarii recoltelor.

L-am cunoscut pe academicianul Mihail Lupascu la inceputul anilor `90 cind era inca in plina forta, activind in functie de vicepresedinte al A.S.M. si membru al Prezidiului A.S.M. Coordona activitatea Sectiei de Stiinte Biologice si Chimice si a institutelor din cadrul ei. Ca savant de talie europeana avea un cuvint greu de spus referitor la problemele abordate in cadrul sedintelor Prezidiului A.S.M., forului suprem - Adunarea generala a A.S.M., in special cind acestea se refereau la stiintele agrare si domeniile pe care le coordona.

In 1992 savantul a scos de sub tipar monografia Lucerna, un exemplar al careia mi l-a daruit cu un indemn s-o citesc. S-ar parea ca o lucrare de asa gen nu poate interesa pe o persoana cu studii umaniste. Am rasfoit-o totusi, am citit Introducerea, apoi capitolul Din istoria cultivarii lucernei si m-a captivat. Stiam pina atunci doar ca lucerna face parte din culturile furajere, consumata cu placere de animalele domestice, si ca copiii de la tara se mai joaca de-a ascunsele prin lanurile verzi in anii buni cu ploaie, desi ea este rezistenta si la seceta. Din cartea dlui Lupascu am aflat ca proteina lucernei este cea mai ieftina si mai inofensiva ecologic. Lucerna asimileaza azotul atmosferic cu ajutorul bacteriilor de nodozitati, astfel acumulind 100-150 kg si mai mult de azot biologic la un 1 ha. Ea amelioreaza proprietatile fizice si chimice ale solului, formeaza si restabileste structura lui. Lucerna este un component de valoare la crearea finetelor cultivate si a pasunilor, la imbunatatirea terenurilor furajere naturale. Practic, aceasta planta este de neinlocuit in asolamentele de toate tipurile din zonele de stepa si silvostepa din tara.

Am facut o prezentare a acestei lucrari in mass-media, iar colaborarea cu dl academician nu s-a incheiat cu acest subiect. In acelasi an, 1992, vara a fost foarte secetoasa, pierderile au fost catastrofale, in special, la sudul tarii. Dl Mihail Lupascu, deplasindu-se motivat de aceasta situatie in raionul Vulcanesti in calitate de conducator al comisiei guvernamentale, la intoarcere m-a invitat in biroul sau si mi-a aratat fotografiile cu cimpuri arse de seceta si arsita, intersectate de fisuri, in care intra mina pina la umar. O adevarata nenorocire pentru taranii nostri! "Dati sa pregatim urgent un material pentru "Moldova Suverana", sa stie oamenii cum sa se orienteze in aceasta situatie!" Ca urmare, la 11 august 1992 a fost publicat in acest ziar un amplu interviu, realizat cu vicepresedintele A.S.M., intitulat Seceta si consecintele ei sau ce mai putem astazi salva.

Mai apoi am primit si alte carti, semnate de acad. Mihail Lupascu. Agricultura Moldovei si ameliorarea ei ecologica (1996), Agricultura ecologica si producerea furajelor (1998). Savantul mergea in pas cu viata, optind pentru modernizarea agriculturii tarii. "Reforma agrara, specifica savantul, care presupune privatizarea pamintului, stabilirea unor noi forme de organizare a productiei agricole, consolidarea gospodariilor taranesti si aparitia diferitelor asociatii si colective agricole, necesita respectarea legilor fundamentale ale agriculturii ecologice si tehnologiilor moderne."

_ Mihail Lupascu vine dintr-o familie de tarani razesi din satul Cuizauca, r-nul Rezina. Parintii dispuneau de 6 ha de pamint, dar si familia era numeroasa - 6 copii. Viata taranilor era grea - munca istovitoare la pamint, mai tineau vite si oi, pe care copiii le pasteau pe imasul satului. Deci, muncea aceasta familie ca si multe altele din Basarabia din zori si pina-n noapte. Mihail, al doilea dintre copii - cel mai mare frate decedase, apoi au murit inca doua surori - s-a maturizat devreme. De mic parintii il luau la prasit, la cosit si la arat. Insusise sa faca toate muncile agricole, pe care se tinea vatra unui gospodar. Dar nu si fara unele urmari. Mihail mai era numit si Milica pentru ca era mic si nu crestea. Dupa cum marturiseste astazi omagiatul in cartea Academicianul Mihail Lupascu - ctitor si patriarh al agriculturii, pe care a editat-o Institutul de Microbiologie si Biotehnologie al A.S.M. cu prilejul aniversarii a 80-ea a savantului, "eu nu cresteam pentru ca lucram mult, pur si simplu, nu aveam conditii sa ma dezvolt fizic, eram necajit de viata. Insa mi-a dat Dumnezeu un mare dar: invatam foarte bine! Eram stapinit de o dorinta arzatoare de a cunoaste, de a sti, a afla cit mai temeinic despre lume. In aceasta calitate am fost statornic in copilarie si mai tirziu in viata".

Baiatul a crescut mai tirziu dupa ce absolvise scoala primara si deja studia la scoala agricola din Cucuruzeni (1945-1948). Cu toate ca erau timpuri foarte grele de dupa razboi - saracie, foamete - elevii erau asigurati cu o ratie de piine de 500 gr. pe zi. Din aceasta piine Mihail economisea zilnic cite o bucatica, pe care le aduna intr-o batista, si le ducea simbata parintilor acasa care sufereau de foamete si ei. Cit de bucuroasa era mama cind repartiza bucatele de piine la toti membrii familiei.

Scoala agricola din Cucuruzeni in anii 1945-1975 a fost o adevarata forjerie de cadre de agronomi, fauritoare de personalitati stiintifice. Aici au studiat viitorii academicieni M. Lupascu, S. Toma, V. Micu, I. Untila, membrii corespondenti V. Siminel, P. Patron, A. Palii, multi cu titlul de doctor si doctori habilitati. Aceasta atmosfera de creatie se datoreaza colectivului de profesori inzestrati cu cele mai inalte calitati morale si profesionale ca Ivan Goncearenco - directorul, Nicolae Lupan (fratele scriitorului Andrei Lupan) - sef de studii, Gavriil Hariuc - profesor de biologie si altii. "Pentru mine aceasta scoala a fost ca o binecuvintare, inceputul unui nou destin. Aici, am obtinut o profesie, aici am intilnit-o pe Zinaida Armasu, o fata frumoasa si inteligenta, care a devenit femeia vietii mele. Eu am absolvit in continuare Institutul Agricol din Chisinau, iar ea - Academia Agricola "Timireazev" din Moscova. Ne-am casatorit in 1953, dupa ce ambii am incheiat studiile. De atunci de 55 de ani sintem impreuna si la bine si la greu. Am crescut 2 copii - pe Valeriu si pe Mila, care au devenit si ei doctori in stiinta" - confesiuni selectate din cartea nominalizata.

Mihail Lupascu, obtinind diploma cu mentiune, a fost sfatuit de profesorii sai sa urmeze calea stiintei, cu atit mai mult ca deja fusese implicat in cercetari in perioada studiilor. A facut doctorantura in cadrul Gradinii Botanice a A.S.M. a sustinut teza de doctor in stiinte agricole. Astfel, pas cu pas, cu multa munca si perseverenta Mihail Lupascu a devenit acea personalitate, pe care astazi o cunoastem cu totii (urmariti fisierul biografic) - savant cu renume in domeniu, membru al Academiei de Stiinte a Moldovei, al Academiei Agricole din Federatia Rusa, al Academiei Central-Europene de Stiinte si Arte, al Academiei Agricole si Silvice din Romania. Este om emerit, laureat al Premiului de Stat, distins cu multe distinctii de stat, inclusiv "Ordinul Republicii".

In perioada sovietica carierea stiintifica a acad. Mihail Lupascu era data drept exemplu de afirmare al unui om iesit din popor, de la talpa tarii, care a devenit academician si ministru al agriculturii.

Totusi, viata acad. Mihail Lupascu n-a fost presarata doar cu flori, impresii frumoase si calatorii prin strainatate. A trecut si prin incercari dramatice. Astfel, dupa ce la 29 martie 1985, a fost ales in functia de presedinte al Sovietului Suprem al R.S.S. Moldovenesti, peste un an si trei luni, mai precis, pe 12 iulie 1986, Mihail Lupascu a fost eliberat din functia de presedinte fara nici o motivatie. Mai apoi presedintele A.S.M. A. Jucenko, impus de imprejurari, l-a eliberat pe Mihail Lupascu si din functia de vicepresedinte. A ramas sa lucreze ca sef de laborator in cadrul unui institut academic.

A trecut cu demnitate si prin aceste incercari cind fostii prieteni si colegi au incetat sa-l telefoneze, nu-l mai vizitau, il ocoleau in strada. Putini au ramas din cei care l-au sustinut, dar, in primul rind, inger ocrotitor i-a fost familia.

Dar sa incheiem acest subiect, despre care nu-i place sa-si aminteasca nici dl Mihail Lupascu si sa revenim la perioada cea mai fructuoasa a activitatii sale stiintifice din anii `60-70. Vom remarca ca anume atunci, in baza cercetarilor biologice si agrochimice minutioase, a fost elaborata tehnologia de crestere a culturilor furajere, lucrare de pionerat, care a permis de a obtine cite 300-350 chintale de masa verde de la hectar. Suprafata de lucerna ajunsese pe republica pina la 230 mii ha. Gratie bazei furajere productivitatea de lapte alcatuia pe atunci 3800-4000 litri de la o vaca. Aceste rezultate l-au plasat pe Mihail Lupascu printre savantii cu un inalt potential stiintific si managerial. Atunci a fost promovat in functia de director al Institutului de Cercetari Stiintifice in domeniul Culturilor de Cimp din Balti, unde a reusit pe parcursul a 12 ani sa ridice eficienta cercetarilor stiintifice, producerii semintelor de elita, sa elaboreze tehnologii de cultivare in fitotehnie, sa acopere necesitatilor statului in seminte. Institutul din Balti, sub conducerea noului director, s-a afirmat ca unul dintre centrele de elita ale stiintei agrare din U.R.S.S. si Europa de Est.

Astazi mai putina lume stie ca ideea progresiva a crearii asociatiilor stiintifice de producere din tara ii apartine acad. Mihail Lupascu. In baza institutului in care lucra a fost creata in 1974 A.S.P. "Selectia", pe care a condus-o pina in 1978. Aceasta forma noua de integrare a stiintei si producerii agricole si-a gasit in persoana directorului general cea mai buna si eficienta realizare. Paralel, in republica au fost create alte 14 asociatii stiintifice de productie, coordonate de A.S.P. "Selectia". Gratie acestor metamorfoze agricultura republicii a atins cota de virf a dezvoltarii sale.

Savantul n-a sustinut intru totul initiativele conducerii republicii privind reorganizarea agriculturii in anii `70-80. A criticat practica crearii a unor masive de livezi si vii pe terenuri plate, adecvate pentru cresterea culturilor de cimp, care a complicat organizarea teritoriala si aplicarea asolamentelor corecte. N-a sustinut nici ideea crearii complexelor zootehnice gigantice.

In anul 1994, cind in Parlament se discuta problema privind parcelarea cimpurilor existente in urma privatizarii pamintului, acad. Mihail Lupascu, in calitate de deputat, a protestat vehement impotriva acestei idei aventuriste, argumentind ca Austria si Germania au avut nevoie de 30-50 de ani pentru a consolida terenurile prin diverse metode. Dar a fost invinuit de nostalgie fata de bolsevism si sistemul socialist. Ca rezultat astazi avem mii de hectare neprelucrate, stapinii loturilor parcelate aflindu-se peste hotare, agricultura, practic, e pusa la pamint. Discutiile publice referitor la domeniu de aceasta data se axeaza nu pe parcelarea cimpurilor, dar pe necesitatea consolidarii terenurilor agricole. Au inteles, in sfirsit, cu totii ca s-a admis o mare greseala ce ne costa in prezent enorm de mult. Mihail Lupascu vorbeste cu tristete vizavi de aceasta tema, dar mai spera totusi ca lucrurile se pot schimba spre bine.

Ceea ce il bucura astazi pe savant e ca avem o tara independenta. Multi tind spre libertate, dar n-au avut norocul s-o obtina, marturiseste dinsul in aceeasi carte omagiala. E necesar, crede dumnealui, sa mentinem si sa fortificam relatiile de colaborare cu tarile mari precum sint Rusia, Germania, Ucraina, Romania. Cu toti vecinii si cu toate tarile care vor sa ne ajute.

In ceea ce-l priveste pe Mihail Lupascu poate ca si are nostalgii pentru tot ceea ce i-a fost dat sa vada frumos in viata - cimpurile inrourate de griu, de floarea soarelui, de porumb si lucerna. Imensitatea lor inca o mai simte - parte a creatiei si fiintarii sale.

Tatiana Rotaru