O mare civilizaţie a vechii Europe

2008-09-12
 

CUCUTENI – TRYPILLIA

O mare civilizaţie a vechii Europe

 (5000-3000 î.H.)

ROMA, PALAZZO DELLA CANCELLERIA

16 SEPTEMBRIE  - 31 OCTOBRIE 2008

În premieră mondială, la Roma, în Palazzo della Cancelleria, este prezentată expoziţia dedicată unei magnifice şi vechi civilizaţii europene, Cucuteni – Trypillia, una din cele mai semnificative manifestări ale civilizaţiei din Bătrânul Continent. Acest eveniment excepţional a devenit posibil datorită colaborării, pentru prima oară în domeniul cultural şi istoric, dintre România şi Ucraina, precum şi datorită contribuţiei speciale a Republicii Moldova.

Strânsa colaborare dintre experţii muzeelor din cele trei ţări s-a materializat în elaborarea unui proiect expoziţional unitar, care va prezenta vizitatorilor splendori şi mistere ale vechii civilizaţii neolitice. 

Incluzând mai mult de 450 de obiecte, dintre cele mai semnificative, descoperite prin cercetări arheologice şi păstrate în muzee din cele trei ţări, precum şi în unele colecţii private, expoziţia Cucuteni – Trypillia: O mare civilizaţie a vechii Europe va fi realizată printr-o specială pregătire, propunând vizitatorilor diverse puncte de vedere asupra proto-oraşelor, aşa cum au fost acestea reconstituite de arheologi. Cercetările derulate până în prezent atestă că printre cele mai importate aspecte realizate de această civilizaţie este faptul că se poate între-adevăr vorbi de un stadiu proto-urban: cu siguranţă, o condiţie semnificativă pentru o civilizaţie a cărei existenţă începea în mileniul al V-lea.

Acest eveniment important este promovat şi organizat de Ambasada Ucrainei pe lângă Sfântul Scaun, de Ministerele Culturii din Ucraina, România şi Republica Moldova, expoziţia este realizată, din punct de vedere ştiinţific, din partea României de: dr. Lăcrămioara Stratulat (director al Complexului Muzeal Naţional „Moldova” din Iaşi), prof. Nicolae Ursulescu (director al Centrului Interdisciplinar de Studii Arheoistorice al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi), dr. Romeo Dumitrescu (preşedinte al Fundaţiei „Cucuteni pentru Mileniul III” din Bucureşti), dr. Sergiy Krolevets (director al Muzeului Naţional de Istorie şi Cultură “Kyevo-Pecherska Lavra”), Sergiy Tarata şi Mykola Platonov (co-proprietari ai faimoasei colecţii de artă antică “Platar”, precum şi cu participarea Institutului de Archeologie al Academiei Naţionale de Ştiinţe din Ucraina şi a Muzeului Naţional de Istorie din Dnipropetrovsk.

Pentru. Republica Moldova, coordonarea ştiinţifică este asigurată de: dr. Eugen Sava (directorul Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie al Republicii Moldova), dr. Valentin Dergacev (director al Institutului Memoriei Culturale din Chişinău).

Evenimentul se va desfăşura sub patronajul Ambasadorului Ucrainei la Sfântul Scaun, Excelenţa Sa Tetiana Izhevska, al Ministrului Culturii şi Turismului din Ucraina Dl. Vasyl’ Vovkun, al Ministrului Culturii şi Cultelor din România, Dl. Adrian Iorgulescu, al Secretarului General al Ministerului Culturii şi Cultelor din România, Dl.Virgil Niţulescu.

Expoziţia este organizată de Artifex, Comunicare con l’Arte şi se bucură de sprijinul Asociaţiei Industriaşilor din Donbass (Ucraina), al D-lui Sergiy Taruta, Preşedintele Consiliului Administrativ al Proiectului “Artinvst” şi de asemenea, al D-lui Mykola Platonov, co-proprietar sl Muzeului Patrimoniului Cultural Naţional “Platar” şi Preşedinte al Fondului Caritabil în memoria lui Sergiy Platonov.

CUCUTENI - TRYPILLYA

Considerată a fi prima mare civilizaţie din Europa, Cucuteni – Trypillia a luat naştere şi s-a dezvoltat în teritorii care astăzi fac parte din trei state: România, Ucraina şi Republica Moldova. Săpăturile, începute la sfârşitul secolului al XIX-lea şi continuate de atunci fără întrerupere, au restituit patrimoniului cultural universal o civilizaţie caracterizată printr-o puternică amprentă de originalitate şi printr-un nivel surprinzător de evoluat pentru acele timpuri.

Numele acestei civilizaţii a fost stabilit convenţional de către arheologi, după satele Cucuteni (din România, lângă Iaşi) şi Trypillia (din Ucraina, lângă Kiev), unde, la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-au făcut, pentru prima oară, descoperiri de ceramică pictată şi de statuete de lut ars – categorii de obiecte devenite simboluri ale acestei vechi populaţii. În cei  peste o sută  de ani care au trecut de la descoperirea lor, aceste staţiuni arheologice au intrat în literatura ştiinţifică de specialitate din întreaga lume, desemnând o civilizaţie întinsă pe circa 350.000 km2, cu mii de aşezări, de diferite dimensiuni, dintre care unele ocupă sute de hectare (aşa-numitele proto-oraşe), cu fortificaţii de mare amploare, cu locuinţe de diverse tipuri, de la simple colibe până la construcţii cu două nivele, cu o ceramică în care utilul se îmbină armonios cu aspectul estetic, mult peste nota obişnuită a timpului, cu o religie fascinantă, ale cărei urme sunt marcate de idoli şi de obiecte de cult de un simbolism profund, a căror funcţionalitate rituală constituie încă subiect de interpretare.

Cu cât aflăm mai multe despre Cucuteni – Trypillia, cu atât această civilizaţie devine mai misterioasă, mai ales în ceea ce priveşte locul şi rolul ei în istoria universală, încât unii cred chiar că aici ar fi de căutat ţara de unde ar fi pornit sumerienii sau că aici ar trebui plasată zona la care se referă mitul Atlantidei.

La sfârşitul secolului al XIX-lea s-au facut multe descoperiri  arheologice care au schimbat viziunea asupra istoriei umanităţii: Schliemann a descoperit Troia, Evans a redat lumii palatul de la Knossos din Creta, în Orientul Apropiat a început dezvelirea vestigiilor marilor civilizaţii mesopotamiene, a căror existenţă era cunoscută până atunci numai din scrierile antice.

În privinţa Europei de Est, exista opinia că, în epoca preistorică, aceasta ar fi contribuit foarte puţin la dezvoltarea civilizaţiei europene. Dar, în 1884, în România şi în 1893, în Ucraina s-au făcut descoperiri care, treptat, au schimbat ideea pe care o aveau istoricii despre progresul civilizatiei în Europa. Un grup de intelectuali din Iaşi (Theodor Burada, Nicolae Beldiceanu, Grigore Buţureanu şi George Diamandi), preocupaţi de vestigiile arheologice, au efectuat săpături pe Dealul Cetăţuia din satul Cucuteni, descoperind o frumoasă ceramică pictată şi numeroase statuete de lut, înfăţişând oameni şi animale. Comunicarea rezultatelor la un congres internaţional de specialitate, desfăşurat la Paris, în 1889, a introdus în circuitul ştiinţific european datele necesare pentru receptarea acestei străvechi civilizaţii. Prezenţa la congres a unor somităţi ale lumii arheologice de atunci (H. Schliemann, J. Evans, G. de Mortillet, O. Montelius ş.a.) a permis să se valideze apropierea descoperirilor de la Cucuteni de cele din bazinul egeean şi din Asia Mică.  La scurt timp, arheologul ucrainean Vikentij Khvoyka, devenit apoi unul dintre fondatorii Muzeului Naţional de Istorie din Ucraina, a găsit, de asemenea, în situl arheologic din apropierea satului Trypillia, de lângă Kiev, vase pictate din argilă arsă, statuete, precum şi arme de piatră şi aramă, datate în mod cert dintr-o perioadă foarte veche. Aceste descoperiri au demonstrat că deja de mii de ani oamenii care trăiau in acele teritorii lucrau pamântul, practicau meşteşugurile şi aveau o anume credinţă religioasă.

Deja la începutul secolului al XX-lea s-a făcut apropierea dintre descoperirile din România şi cele din Ucraina, conturându-se astfel existenţa unei mari civilizaţii unitare:  Cucuteni – Trypillia, chiar dacă a continuat să fie desemnată cu denumiri diferite în cele două ţări. Înmulţirea treptată a descoperirilor de acest tip, din estul Transilvaniei până la Nipru şi din nord-estul Munteniei până în sudul Poloniei, a dovedit unitatea acestei mari civilizaţii, cu aşezări întinse şi bogate, având construcţii şi obiecte ce trădau simţul estetic deosebit de evoluat al acestei populaţii.

Dezvelirea integrală, prin săpături arheologice, a unor aşezări a demonstrat că această civilizaţie, agricolă prin excelenţă, nu avea doar sate obişnuite, cu câteva zeci de case, ci şi centre de dimensiuni uriaşe, cu suprafeţe cuprinse între 150 şi 450 ha, cuprinzând sute şi chiar mii de construcţii, dintre care unele foarte mari. În cadrul acestor centre s-a constatat existenţa unei dispuneri ordonate a construcţiilor, putându-se astfel  lansa termenul de „oraş preistoric”. Aceste aşezări – gigant (cum au fost numite cele descoperite îndeosebi în bazinul Bugului Sudic) aveau o structură definită, cu construcţii plasate fie in cercuri concentrice (formând pieţe, destinate activităţilor publice), fie în şiruri paralele sau în grupuri. În cadrul lor, se găsesc construcţii imense, cu lungimi de peste 300 de metri, având două niveluri şi mai multe camere. Uneori, pereţii şi tavanul erau decoraţi cu desene, pictate cu negru şi roşu. Laviţele de argilă şi alte amenajări interioare erau decorate şi ele cu desene complicate, realizate cu culori vii.

E posibil ca unele dintre statuetele găsite în săpăturile arheologice să fi reprezentat personaje importante, care trăiau în respectivele “palate”, situate în zona centrală a acestor „oraşe preistorice”. Feţele bărbaţilor sunt alungite, cu nasuri pronunţate. În schimb, mai multe statuete feminine au fost găsite fără vreo mască pe faţă şi acest lucru constituie unul din misterele culturii Cucuteni – Trypillia. Numărul statuetelor masculine este mult mai mic în comparaţie cu cele feminine, iar la toate se poate observa forma ovală a feţei sau o mască. Majoritatea statuetelor feminine sunt graţioase, cu picioare lungi, unele sunt nude, altele sunt înfăşurate în ceea ce pare a fi un veşmânt de sărbătoare. Motivul pentru care statuetele feminine sunt “fără chip” nu este clar, dar poate fi legat de un anume ritual. Un studiu mai aprofundat relevă că măştile reprezentau diverse animale (oi, porci, şopârle, broaşte ţestoase, şerpi şi păsări, dintre care cocoşi, găini, berze, şoimi, raţe şi alte păsări sacre).

De ce faţa era acoperită, iar corpul nu? Examinarea statuetelor a dezvăluit că trupurile femeilor erau tatuate în diverse zone, mai ales pe stomac şi pe spate. Ornamentele cele mai răspândite erau spiralele, romburile şi liniile şerpuite  - Arborele Vieţii. Unele statuete aveau încă urme de culoare roşie şi neagră, care redau detalii de îmbrăcăminte. Ornamentul cel mai răspândit pare să fi fost fusta cu franjuri, de diferite lungimi. Erau purtate şi şorţuri.      

Studii recente ne relevă o schimbare, pe parcurs, în modul de a se îmbrăca al femeilor. Ele ar fi început să îmbrace haine mulate şi probabil chiar ceva similar cu pantalonii scurţi. Aceste piese de îmbrăcăminte erau decorate cu spirale şi serpentine (şerpi). Statuetele şi figurile de pe vase indică faptul că femeile îmbrăcau şi cizme roşii. Podoabele capilare erau pieptenate în diferite feluri. Reprezentările de pe vase arată că pieptănăturile femeilor erau adunate sau aranjate în vârf cu două cozi împletite. Oricum, erau pieptenate special pentru ocazii.

 Ocupaţiile de bază ale populaţiei Cucuteni – Trypillia constau în cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. Studiile arheozoologice au demonstrat că, între animale, predominau bovinele, urmate de ovine, porcine, fiind domesticit probabil şi calul. Specialiştii în paleobotanică au arătat existenţa unor soiuri de grâu, orz, secară, legume, cultivându-se, de asemenea, viţă de vie şi pomi fructiferi (cireş, prun etc.). Agricultura lor era avansată pentru acele timpuri, utilizându-se plugul primitiv (aratru) cu tracţiune animală, pentru a ara pământurile.

 Populaţia tripoliană folosea cuptoare pentru arderea ceramicii. În satul ucrainean Vesely Kut (Angolo allegro, Colţul Vesel – un nume propriu sugestiv pentru un sat) s-au găsit resturi de cuptoare sofisticate, datând din acea perioadă. La fel, la Ariuşd, în sud-estul Transilvaniei, s-a găsit o zonă cu cuptoare evoluate, cu două camere separate, care permiteau obţinerea unor temperaturi înalte, necesare coacerii în profunzime a produselor ceramice. Vasele erau de diverse tipuri şi stiluri, decorate în cel puţin 20 de moduri. În aşezarea Nebelivka, vecină cu aşezarea-gigant Maydanetsky, arheologii au descoperit ceea ce ar putea fi considerat cel mai vechi set de ceramică din estul Europei, cu farfurii, străchini şi cupe decorate în mod asemănător, aparţinând aceluiaşi set. Ceramica de calitate era opera unor meşteri specializaţi şi constituia unul din bunurile de prestigiu, intens comercializate în cadrul schimburilor intercomunitare.

Metalurgii culturii Cucuteni – Trypillia cunoşteau diferite procedee de prelucrare a aramei, dar şi de obţinere a unor aliaje, precum cel de cupru şi argint. În proporţie mai redusă se prelucra şi aurul, rezervat realizării unor podoabe de prestigiu. Piesele de metal se acumulau uneori, în cadrul unor tezaure (precum cele descoperite la Ariuşd, Hăbăşeşti, Brad, Cărbuna, Horodnica ş.a.). Astfel, tezaurul de la Ariuşd (România) conţinea 1992 obiecte de aramă, iar din tezaurul de la Cărbuna (Rep. Moldova) s-au recuperat 444 de obiecte de metal; tezaurele de la Ariuşd şi Brad (România) conţineau şi piese de aur.

Aşezările importante ale civilizaţiei Cucuteni – Trypillia (numite de oamenii din zilele noastre “cetăţui”, datorită poziţiei lor dominante) prezintă sisteme de fortificaţii, constând din şanţuri şi valuri de pământ şi piatră, precum şi din palisade din bârne groase. În ultimele stadii de evoluţie, marile aşezări de tip proto-urban din zona răsăriteană (Trypillia) au extins fortificaţiile de jur-împrejurul perimetrului locuit, ridicând uneori chiar şi ziduri de piatră. Aceste fortificaţii trebuiau să apere aşezările şi bogăţiile din interiorul lor atât de atacurile unor comunităţi vecine, cât şi de cele ale triburilor pastorale nomade, care se infiltrau în arealul Cucuteni – Trypillia din regiunile de stepă.

Arheologi, fizicieni şi paleo-botanişti, implicaţi în studiul culturii Cucuteni – Trypillia, au descoperit că una din cauzele declinului acestei civilizaţii, în ultimele sale stadii de evoluţie, a constat nu atât în caracterul destructiv ale acestor atacuri externe, cât, mai ales, în înrăutăţirea progresivă a situaţiei ecologice, resimţită pe largi spaţii ale Eurasiei. Dar, cauzele complexe ale dispariţiei culturii Cucuteni – Trypillia nu sunt încă pe deplin elucidate. Tot aşa, nu există indicii clare nici despre limba pe care o vorbeau făuritorii acestei civilizaţii, deşi s-au emis opinii că aici ar trebui căutată patria de origine a indo-europenilor.

Civilizaţia Cucuteni - Trypillia a trecut prin mai multe faze de evoluţie, desemnate în mod diferit în literatura de specialitate din România şi din fosta Uniune Sovietică. În stadiul cel mai vechi, locuinţele trypilliene erau relativ mici, unele din ele chiar adâncite în pământ. În stadiul mijlociu, dimensiunile aşezărilor şi caselor cresc, iar oamenii practicau numeroase meşteşuguri, precum ţesutul şi împletitul. În ultimul stadiu creşte rafinamentul decorării ceramicii, realizându-se adevărate tablouri, în care se narează scene mitologice. De asemenea, se realizează tot mai multe arme specializate, fie din metal (pumnale, topoare cu braţele în cruce), fie din piatră (topoare naviforme, vărfuri de săgeţi şi de lance), ceea ce arată că preocupările războinice ocupau un loc din ce în ce mai important în viaţa acestor comunităţi.

Religia şi cultele practicate tratau, aşa cum arată datele arheologice păstrate, teme precum cosmogonia şi viaţa de după moarte. Între cultele cele mai dezvoltate se remarcă cel al Mamei-Pământ (cea care asigura fertilitatea şi fecunditatea), cel al Taurului Ceresc şi cel al Focului (ca atribute celeste). Artefactele de origine străină, găsite în săpăturile arheologice, sugerează că se întreţineau schimburi comerciale, atât imtercomunitare, cât şi cu alte triburi din centrul şi sud-estul Europei, precum şi cu zonele de stepă, cu cele caucaziene şi cu cele ale Asiei Centrale.

În momentul de faţă avem mai multe întrebări decât răspunsuri despre Cucuteni – Trypillia, ceea ce adânceşte aura de mister din jurul acestei civilizaţii, dar cercetarea continuă şi poate vreo descoperire senzaţională va apare, pentru a lămuri măcar în parte destinul său istoric.

http://www.rosifontana.it/