Il omagiem pe prietenul si colegul nostru de breasla la frumoasa virsta a implinirilor, a binecuvintarilor si a aducerilor aminte.
E vorba despre o data marcanta si plina de semnificatie, atit pentru cel sarbatorit, cit si pentru cei ce-i formeaza anturajul.
Consemnarea bilanturilor, in cazul dat doldora de roade frumoase, implica nu numai aprecieri, ci si comentarii, care inerent trezesc anumite excelente.
Datul sortii a facut ca anii copilariei sa coincida cu primele decenii ale veacului trecut. Or, secolul al XX-lea s-a dovedit a fi unul dintre cele mai crude in istoria omenirii. Doua razboaie mondiale, nenumarate rascoale, revolutii, epidemii au facut mari ravagii in toate domeniile. Cele mai teribile incercari a adus cel de-al doilea razboi mondial, care a inghitit zeci de milioane de vieti omenesti.
Cele mai mari pierderi au avut de suferit generatiile in crestere. Multi dintre ei s-au pierdut in viltoarea evenimentelor, altii, avind parte de o soarta cruda, s-au pierdut in neantul uitarii si si numai foarte putini si-au ajuns tarmurile visate.
In pleiada aceasta a generatiilor de rezistenta un loc aparte revine si sarbatoritului nostru. La virsta numai de 14 ani, cind abia urma sa-si ia avintul inspre Zarile albastre, a fost lipsit de ambii parinti, devenind in acest fel copil al nimanui.
Gasindu-si refugiu si o hrinca de piine, impreuna cu sora mai mica, la orfelinatul din Costesti, el cauta sa-si croiasca calea vietii in asa fel, incit sa-si recompenseze ceea ce i-a fost harazit de Cel de Sus. In continuare, tinarul Sava Pinzaru trece prin scoala pedagogica din Cahul pentru ca apoi, traind doar din "fondul" bursei studentesti, sa-si faca studiile superioare la Facultatea de Istorie si Filologie a Universitatii de Stat din Chisinau. Dupa citva timp de stagiu pedagogic la orfelinatul si scoala medie din Soroca, vine la Institutul de Limba si Literatura al Academiei de Stiinte a Moldovei, intra la doctorantura si numai in doi ani (in loc de trei) sustine cu succes teza de doctor in stiinte filologice.
Cunoscind pentru inceput limba rusa doar la nivelul cintecului "Katiusa", savantul cu timpul isi echivaleaza stilul acestei limbi cu cel al graiului matern.
Specializindu-se in domeniul comparativisticii, doctorul Sava Pinzaru elaboreaza citeva studii monografice legate de clasicii literaturii ruse L. Tolstoi, M. Gorki s.a. si numeroase studii aparte, devenite larg cunoscute in cercurile literare din fosta Uniune. Despre rezultatele obtinute autorul prezinta referate la inalte foruri literare din Chisinau, Moscova, Sankt-Petersburg, Kiev, Cernauti, Odesa, Oriol, Nijnii Novgorod, Tula s.a. Manifestind o curiozitate profesionala rar intilnita fata de documente putin sau deloc cunoscute, S. Pinzaru cerceteaza materialele de arhiva din toata Uniunea, mereu vizitind orasele Moscova, Sankt-Petersburg, Kiev, Odesa, orasele din Caucaz, Tarile Baltice etc. Rasfoind file vechi ingalbenite, depozitate in aceste hurbe seculare, pasionatul cercetator descopera materiale inedite, pe baza carora prezinta publicului cititor studii irepetabile. Astfel, aflindu-se in cautarea unor materiale legate de fenomenul literar basarabean intru completarea aspectului corelatiei autohton-alogen, descopera multiple documente, care anunta teme noi in arsenalul nostru literar. Intre acestea consemnam opera lui C. Stamati-Ciurea, "Lebada neagra", mostenirea poetica, proza, dramaturgia si estetica lui Vasile Lascov, opera lui Leon Donici-Dobronravov s.a.
Aceste ascensiuni vertiginoase la un moment dat au fost brusc intrerupte. O boala nemiloasa l-a scos din circuit. Dupa o operatie complicata Sava Pinzaru a fost declarat invalid si pensionat.
Antrenindu-se, intr-un fel, cercetatorul nostru revine la masa de scris. Am cautat sa-l restabilim la lucru cu jumatate de norma. La sfirsitul anului ne-a adus insa planul supraimplinit, depasind chiar norma pe un an intreg, si, ca urmare, a fost restabilit cu norma plina. De atunci si pina in prezent lucreaza la nivelul anilor '60. pe linga temele anterioare, au aparut noi investigatii, originale si pline de sens social si estetic. Intre acestea, un loc aparte ocupa tema Alexei Mateevici. Lui Sava Pinzaru, bunaoara, ii revine meritul de exceptie de a fi descoperit in arhivele de la Kiev teza de candidat in teologie a lui A. Mateevici, cu titlul "Viziunea religioasa si filozofica a lui Fechner", sustinuta in iunie 1914 la Academia Teologica.
Tot lui Sava Pinzaru ii revine si prima editie a operei lui Mateevici in limba rusa (1988). In sfirsit, impreuna cu Efim Levit si Ion Nuta (Iasi), pregateste si comenteaza Operele in doua volume ale lui Alexei Mateevici (1993) - cea mai completa editie a scriitorului aparuta in Republica Moldova.
Tot de aceasta perioada tine si sustinerea tezei de doctor habilitat cu tema "Fenomentul literar din Basarabia de pina la 1918. corelatia autohton-alogen".
In paralel, sint realizate noi investigatii, care vin sa completeze golurile seculare. Deseori, aceste lucrari sint elaborate in conditii de sanatate, care lasa mult de dorit, insa, totusi, in ciuda imprejurarilor bizare, ele sint duse la bun sfirsit si prezentate publicului cititor. Iata si in ajun de aceasta data a prezentat pentru editare doua lucrari interesante si anume: "Icoane basarabene. Pagini de proza scurta din anii 1918-1940" si "Itinerar istorico-literar".
Cele expuse s-ar parea a fi file de legenda, in fond insa sint lucruri reale si demne de urmat.
Si in incheiere. Cit ar parea de paradoxal, acest savant original si unic in felul lui e mereu trecut sub tacere.
In cazul dat mi-aduc aminte de cele spuse la virsta implinirilor de Vasile Coroban. Adresindu-se colegilor din jur, a zis: "Uite, asa cum ma vedeti, sint cu pieptul liber si curat". Oare se mai cer repetari a unor astfel de erori strigatoare la cer?

Constantin POPOVICI,
academician