Apelul telefonic la Secţia Arheologie a Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei a parvenit de la Comisariatul de Poliţie Căuşeni. Ofiţerul Vitalie Caraja a comunicat că poliţiştii locali au intentat un dosar penal curios vizînd scheletul uman descoperit în timpul săpării unei gropi de uz gospodăresc în curtea unui sătean din Tocuz, acelaşi raion.
La întrebările arheologilor Alexandru Levinschi şi Valeriu Bubulici poliţiştii au mai comunicat că pe lîngă schelet au fost găsite două vase ceramice şi alte cîteva obiecte. Din cele relatate la telefon specialiştilor aceştia din urmă au ajuns la concluzia că e vorba de un complex din epoca romană. Cu atît mai mult că poliţiştii şi-au făcut bine meseria în investigarea acestui caz penal extraordinar cu toate detaliile necesare, importante din punct de vedere al procesului de cercetare. Deplasarea neîntârziată la Căuşeni, unde au fost documentate prin dosar şi depozitate în centrul raional materialele sustrase de la Tocuz, au confirmat pe deplin concluziile preliminare. Cu ajutorul poliţiştilor a fost posibilă reconstituirea şi altor informaţii necesare.
Deci, descoperirea arheologică se referă la un schelet uman, descoperit la adîncimea de 1,5 m în poziţie „culcat pe spate”, orientat cu capul spre nord. Lîngă cap avea o mică căniţă de lut, iar în zona gîtului - nişte obiecte foarte fărâmicioase, imposibil de recuperat. La picioarele scheletului, de asemenea, era un vas de lut de culoare cenuşie, mai mare decît cel de la cap. Colaboratorii de poliţie au descris şi locul descoperirii: ca formă de relief reprezintă marginea unui platou ce domină valea unuia din afluenţii de stînga a pîrîului Ceaga din stepa Bugeacului.
Arheologii, la rîndul lor, au constatat, după dinţii păstraţi destul de bine, că poate fi vorba de un mormînt de femeie, cu vîrsta ce nu depăşea 35 de ani. Condiţiile de relief ale descoperirii denotă faptul că această înmormîntare este parte componentă a unei necropole plane de proporţii. Poziţia scheletului şi piesele descoperite lîngă el permit de a concluziona că este vorba de un mormînt din epoca romană, ce poate fi atribuit comunităţilor nomade de origine iranică.
Arheologii Alexandru Levinschi şi Valeriu Bubulici au precizat că datarea acestui complex în secolul II e.n. presupune punerea lui în legătură cu triburile sarmaţilor roxolani, amintiţi deseori de izvoarele scrise - păstori nomazi au ajuns în a doua jumătate a sec. I e.n. pînă la Istru şi efectuau ravagii de pradă la sud de Dunăre, în provincia romană Moesia (Tacit, Istorii I. 79). Probabil, sunt acei roxolani, spre care încerca să se retragă regele dacilor Decebal atunci, cînd ţara lui a fost cucerită de Traian (anul 106 e.n. – Dio Cassius, Istoria romană LXVIII, 14). În cazul descoperirii de la Tocuz arheologii moldoveni afirmă cu siguranţă că avem documentat un mormînt al sarmaţilor nomazi ce controlau o mare parte a spaţiului din răsăritul Carpaţilor în toată perioada de prezenţă a romanilor în Dacia.
Existenţa unor necropole plane în acest teritoriu ne demonstrează prezenţa lor permanentă, cel puţin între Prut şi Nistru, vestigii de acest fel fiind cunoscute şi la Badragii Noi (Edineţ), Bocani (Făleşti), Petreşti şi Floriţoaia Nouă (Ungheni). Piese caracteristice unor astfel de complexe au fost descoperite chiar în raza municipiului Chişinău – în zona Munceşti şi la Ciocana, ele apar din abundenţă în stepa Bugeacului, inclusiv, acum, şi la Tocuz, raionul Căuşeni.
…Dosarul penal extraordinar intentat de Comisariatul de Poliţie Căuşeni în legătură cu descoperirea scheletului de la Tocuz a fost clasat graţie sprijinului, argumentelor ştiinţifice şi competenţei specialiştilor din domeniul arheologiei antice de la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei. Şi totuşi ne frămîntă întrebarea: cine a fost tînăra femeie de 35 de ani care a decedat mult prea devreme? Ce rol i-a revenit ei în acea comunitate nomadă de origine iraniană? Ecoul evenimentelor tulburătoare vizînd evoluţia civilizaţiei umane de acum aproape două milenii a ajuns la noi şi prin această nouă descoperire arheologică.
Tatiana Rotaru |
