Particularităţile agrotehnice la cultivarea plantelor de cîmp şi pomiviticole în anul agricol 2007-2008

2007-10-09
 
Condiţiile specifice agrometeorologice din anul curent condiţionate de lipsa de precipitaţii efective şi temperaturi ridicate în perioada de vegetaţie a plantelor, se deosebesc semnificativ de anii precedenţi. S-a creat un deficit acut de umiditate a solului pe întregul profil de 1,6-2,0 m. În rezultatul evaporării fizice şi consumului de către plante, rezervele accesibile de apă s-au redus sub nivelul coeficientului de ofilire, constituind doar 9-12 la sută. Aceste condiţii confirmă încă odată apartenenţa teritoriului Republicii Moldova la o zonă cu agricultură riscantă.
 
Situaţia creată impune necesitatea lucrării diferenţiate a terenurilor agricole de diferită destinaţie, iar toate măsurile tehnologice de cultivare a plantelor să fie orientate spre acumularea, păstrarea şi utilizarea raţională a rezervelor de apă din sol pentru recolta anului 2008.
 
Instituţiile ramurale şi academice din cadrul Secţiei de Ştiinţe Agricole a AŞM în baza rezultatelor precedente şi analizei condiţiilor climaterice specifice din acest an au elaborat recomandări practice de diminuare a consecinţelor acţiunii condiţiilor nefavorabile de creştere şi dezvoltare a plantelor de cultură.
 
Particularităţile agrotehnice de pregătire a ogorului de toamnă pentru cultivarea grîului, orzului de toamnă şi rapiţei reiesă din însuşirile biologice a acestor culturi şi insuficienţa de umiditate în sol. Printre aceste particularităţi menţionăm: rotaţia culturilor, rolul premergătoarelor, lucrarea solului, fertilizarea, selectarea soiurilor, epocile de însămînţare şi alt.
 
Culturile cerealiere de toamnă au cerinţe mari faţă de planta premergătoare, deoarece fiind semănate toamna, este necesar să reuşească să răsară, să înfrăţească şi să parcurgă fazele de călire pînă la derularea frigurilor. De asemenea ele au un sistem radicular slab dezvoltat, cu grad redus de penetrare în adîncimea solului şi de absorbţie a substanţelor nutritive din sol. Din aceste motive în condiţiile secetoase ale anului curent rotaţia culturilor joacă un rol foarte important, în calitate de premergătoare fiind recomandate borceagurile de toamnă şi primăvară, lucerna anului trei de viaţă după prima coasă şi mazărea pentru boabe, care sunt recoltate timpuriu şi lasă solul structurat, bogat şi permite acumularea şi păstrarea umidităţii solului.
 
Pentru menţinerea unor rezerve accesibile de apă în condiţii de secetă se aplică lucrarea minimală a solului. Cercetările de lungă durată efectuate de Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecţia” şi alte instituţii ştiinţifice au stabilit că cea mai efectivă lucrare a solului sub culturile de toamnă după toate premergătoarele, cu excepţia ierburilor perene, cereale pe cereale şi cîmpurile puternic afectate de buruieni este afînarea solului la adîncimea de 8-12 cm fără întoarcerea brazdei. Aplicarea lucrării superficiale pe cîmpurile infestate cu buruieni nu este oportună şi se aplică aratul cu plugul cu cormană la adîncimea de 25-27 cm, lucrare efectuată nu mai tîrziu de o lună pînă la epoca optimă de semănat. La cultura repetată a grîului se efectuează aratul la adîncimea de 20-22 cm cu plugul cu cormană în agregat cu grape sau tăvălugi.
 
Reieşind din faptul că solul este uscat în rezultatul secetei de lungă durată nu este raţional, în condiţiile anului curent, de efectuat arătura cu plug cu cormană în cazul cînd ea este recomandată. Toate cîmpurile, indiferent de destinaţia lor necesită dezmiriştite sau lucrate cu grape cu discuri pentru a crea stratul de mulci protector, atît de util în acumularea şi păstrarea apei. Pe viitor, la apariţia precipitaţiilor cîmpurile se vor lucra conform recomandărilor primite.
 
Este important, în condiţiile anului curent, de redus la minimum perioada dintre lucrarea de bază a solului şi pregătirea lui pentru semănat, cît şi intervalul de timp de la lucrarea solului înainte de semănat şi semănat.
 
O necesitate strictă, care în condiţii de insuficienţă de umiditate în sol devine acută, este elaborarea şi utilizarea diferenţiată a schemelor optimale de fertilizare a solului, prioritate avînd îngrăşămintele organice, sursă de refacere a humusului şi de elemente nutritive direct necesare plantelor. Aplicarea îngrăşămintelor minerale contribuie la majorarea conţinutului de humus în sol, ameliorarea proprietăţilor fizice, îmbunătăţirea texturii sporeşte capacitatea de reţinere a apei cu 20 la sută şi gradul de infiltrare a apei în sol cu 30 la sută, momente ce conduc la acumularea rezervelor de apă în sol şi la reducerea pierderilor de apă prin evaporare.
 
Continuă să rămînă pe prim plan problema alegerii şi implementării în producerea agricolă a celor mai valoroase soiuri, ea fiind economic justificată şi în condiţiile climaterice nefavorabile ale anului curent. Menţionăm doar constatarea, că soiurile autohtone, adaptate la condiţiile pedoclimaterice ale republicii, revalează la un nivel înalt în comparaţie cu multe soiuri străine şi pot să pretindă la cea mai largă utilizare în sectorul agrar.
 
Condiţiile specifice ale anului 2007 au avut un impact nefavorabil şi asupra proceselor de creştere şi dezvoltare a plantelor de viţă de vie. Rezultatele obţinute în cadrul Institutului Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie mărturisesc că comportamentul plantelor diferă în dependenţă de particularităţile fiziologice ale soiului, de starea agrotehnică şi vîrsta plantaţiei, cantitatea roadei, compoziţia mecanică a solului, cantitatea de precipitaţii pentru fiecare microzonă, etc.
 
Menţionăm că în plantaţiile cu o îngrijire satisfăcătoare, pregătirea plantelor către condiţiile de iarnă este bună, lignificarea lemnului anual constituie 80-90%.
 
În plantaţiile unde nu s-au efectuat toate operaţiile de reglare a încărcăturii cu rod şi cu lăstari, creşterea viţelor este redusă iar în unele cazuri în urma arşiţei unii lăstari s-au uscat. Lignificarea viţelor este neuniformă.
 
O situaţie mai alarmantă se observă în plantaţiile cu vîrstă înaintată, unde nu s-au efectuat calitativ lucrările fitotehnice de întreţinere a solului, creşterea lăstarilor este mică, în mare măsură se atestă lăstari uscaţi, lignificare neuniformă şi se observă o insuficienţă acută în umiditate a lăstarilor. Aceste plantaţii sunt cele mai vulnerabile către condiţiile nefavorabile ale iernii.
 
Un segment aparte constituie plantaţiile tinere de viţă de vie plantate în 2006 şi 2007, 1a care pe parcursul vegetaţiei nu s-a efectuat irigarea lor suplimentară, ca rezultat creşterea lăstarilor este destul de redusă şi ar putea fi afectate de condiţiile nefavorabile ale iernii.
 
La moment este în derulare diferenţierea mugurilor şi în special a celor care vor purta inflorescenţe şi vor condiţiona mărimea roadei pentru anul 2008.In acest context pînă la sfîrşitul lunii noiembrie se vor efectua cercetări privind depunerea acestor muguri în dependenţă de soi, vîrstă, starea plantaţiei, asigurarea viţelor cu hidraţi de carbon şi umiditate, fapt ce în cea mai mare măsură va condiţiona capacitatea de iernare a viţelor, potenţialul productiv şi respectiv recomandările privind modul de tăiere şi formare a butucilor în primăvara anului 2008.
 
În pomicultură depunerea şi diferenţierea mugurilor de rod la toate speciile pomicole din acest ciclu vegetal s-a desfăşurat în condiţii severe de stres termic şi hidric.
 
Astfel în baza controlului biologic integral al desfăşurării perioadei de depunere a mugurilor de rod şi de dezvoltare întramugurală, efectuate în Institutul de Pomicultură pe tot parcursul perioadei respective, s-au evidenţiat următoarele particularităţi specifice.
 
La speciile seminţoase (mărul, părul şi gutuiul) în toate zonele pomicole nu s-au înregistrat efecte esenţiale de subminare a depunerii rodului precum şi a dezvoltării intramugurale la mugurii de rod în condiţiile respectării principalelor secvenţe tehnologice. Mai susceptibile s-au dovedit a fi soiurile de măr Golden delicious şi Golden star, la care s-a depus rod relativ slab, atît după volum, cît şi după statutul morfofiziologic. Pentru cele mai răspîndite soiuri ale liveziolor industriale s-a stabilit un grad de depunere a mugurilor de rod pe formaţiunile fructifere de:
        -    20-40%, (în cazuri de supraproducţie în 2007, tăieri incorecte de fructificare);
        -    mai sus de 50-65% în caz de ne respectare a recomandărilor agrotehnice.
 
La speciile sîmburoase (prunul, corcoduşul, piersicul, caisul, vişinul şi alt.) s-a înregistrat un grad optimal de depunere şi dezvoltare a mugurilor de rod la majoritatea soiurilor raionate.
Analizele efectuate demonstrează că după 1 octombrie practic la toate soiurile raionate a speciilor de bază pomicole se începe pregătirea către intrarea în perioada de repaus vegetativ.
 
Actualmente în termeni restrînşi (pînă la sfîrşitul lunii noiembrie 2007) este indispensabilă îndeplinirea următoarelor secvenţe tehnologice:
    - finisarea înlăturării mecanice şi manuale a pomilor uscaţi, ramurilor uscate, traumate, etc., a fructelor mumificate - surse serioase de îmbolnăvire în masă a pomilor din livadă;
        - stropirile profîlactorii de toamnă;
        - aratul/cultivatul cu boroane grele;
    - incorporarea îngrăşămintelor organice/şi minerale în zona radiculară a pomilor slăbiţi în conformitate cu deciziile expertizelor respective;
        - irigarea de aprovizionare de toamnă (1000-1700m3/ha).


Secţia de Ştiinţe Agricole a Academiei de Ştiinţe a Moldovei