M.c. Elena Zubcov: „Știința se termină atunci, când de gâtul ei este atârnată o piatră a birocrației și neglijenței, dar și lipsa cunoștinței, care, cu regret, deseori devine o normă de viată”
Astăzi, îi spunem La Mulți Ani membrului corespondent Elena ZUBCOV, doctor habilitat în biologie, profesor universitar, şef al Laboratorului de Hidrobiologie şi Ecotoxicologie al Institutului de Zoologie.
Elena Zubcov, nme cunoscut în rândul comunității științifice din țară, dar și peste hotare pentru rezultatele valoroase în domeniul hidrobiologiei și ihtiologiei, căruia și-a dedicat întreaga viață. Deși vorbește cu modestie despre rezultatele sale, privind retrospectiv, găsești o activitate impresionantă a savantului Elena Zubcov, materializată în sute de publicații, lucrări, articole ştiinţifice publicate în reviste şi culegeri recenzate, teze. Este autor și coautor a zeci de monografii, rapoarte şi strategii, recomandări, ghiduri metodologice, investigațiile sale și brevetele de invenţie aducând o contribuţie semnificativă în implementarea rezultatelor ştiinţifice în acvacultură, metodologia cercetării ecosistemelor acvatice etc.
M.c. Elena Zubcov este cunoscută și ca un spirit extrem de combativ atunci când vorbim de probleme de ecologie. Experții, dar și societatea o cunosc ca pe luptătoare vehementă pentru protecţia fluviului Nistru, care a devenit, mai ales în ultimii ani, o problemă de mare actualitate și, puțin spus, dureroasă. A avut o poziție foarte clară pe acest segment al activității sale, drept pentru care și-a câștigat dreptul de a reprezenta atât Institutul de Zoloolgie, cât și Academia de Științe a Moldovei în mai multe organizații regionale și internaționale, în diferite Reţele și Centre de Acvacultură din Europa Centrală şi de Est. Aceasta a fost și o motivație în plus de a depune și a câștiga proiecte importante, realizate cu parteneri din diferite țări, ultimele două proiecte finanțate de Uniunea Europeană fiind câștigate chiar în anul trecut. Despre acestea, dar și despre multe alte lucruri curioase din viața și activitatea savantului omagiat, Vă invit să aflați dintr-un interviu, pe care l-am realizat cu prilejul frumoasei sale aniversări și pentru care îi mulțumesc foarte mult, cunoscând agenda Domniei Sale și implicarea totală în activitatea științifică, didactică, ca să nu mai vorbim și de dreptul fundamental la viața personală.
O consemnare de Eugenia Tofan,
Serviciul de Presă al AȘM
Stimată Doamna membru corespondent Elena Zubcov, Dvs veniți pentru știința noastră ca un specialist cu mai multe profiluri ştiinţifice – hidrochimist, hidrobiolog, ihtiolog, ecolog, ca un expert de mare rezonanță în toate acestea. Sunteți și şefa Laboratorului hidrobiologie şi ecotoxicologie al Institutului de Zoologie. Dar cum au început toate? De la ce a început și cum au evoluat lucrurile?
Aveți dreptate, am susținut teza de doctor în geografie, la specialitatea hidrochimie, apoi teza de doctor habilitat în biologie, la specialitatea Hidrobiologie. Am început cu cercetarea migrației metalelor în ecosistemele fluviului Nistru, apoi a apărut mai multe aspecte care s-au încununat cu următoarele rezultate, dintre care voi menționa:
-Cuantificarea rolului funcţional și ponderii principalelor grupuri de hidrobionţi în migraţia biogenă a metalelor, determinarea influenței substanțelor chimice asupra dezvoltării peștilor la etapele de ontogeneză timpurie și asupra proceselor producţional-destrucţionale, cât și legitățile de acumulare substanțelor chimice în organisme acvatice au stat la baza formării conceptului evaluării capacităţii de tampon a ecosistemelor acvatice din Moldova și determinarea limitei toleranței unor organisme acvatice la substanțe toxice.
-Descifrarea proceselor de acumulare şi a rolului microelementelor în dezvoltarea peştilor la diverse etape ale dezvoltării ontogenetice (icre, larve, puiet, indivizi nematurizaţi şi reproducători), de asemenea, este o direcţie nouă atât pentru investigațiile hidrobiologice, cât și pentru dezvoltarea acvaculturii și aprecierea calității produselor piscicole. Argumentarea importanţei diferitor microelemente în aprecierea calităţii produselor piscicole este citată peste hotarele Moldovei în 183 de lucrări.
-Studiul biodiversităţii, cu precondiție funcţionării durabile a hidrobiocenozelor în vederea determinării capacităţii de suport a ecosistemelor acvatice naturale și antropizate, cuantificarea biomigraţiei ecotoxicanţilor şi elaborarea proceselor de bioremediere a ecosistemelor acvatice și a calității apei.
De unde acest major interes pentru problemele de protecţie a naturii, de asigurare a Republicii Moldova cu resurse de apă?
Într-adevăr, problema stării ecologice a fluviului Nistru este una de mare actualitate. Nu sper să fie foarte originală, dar dacă e să fiu succintă, problema apei este vitală nu numai pentru Moldova. Acesta este domeniu în care activez mulți ani și întotdeauna am avut și am o poziție clară, toți oamenii au dreptul la apă curată, sănătoasă și vie. Problema nu este soluționată, dar prioritatea de utilizare a resurselor acvatice în scopul aprovizionării populației cu apă potabilă este și rămâne a fi mult mai prioritară, în comparație cu cele energetice sau altele.
Biografia activității Dvs de cercetare în acest domeniu este una destul de impunătoare. Grație acestei activități aplicate și de mare responsabilitate, Dvs ați devenit un expert cu recunoaștere internațională, mai mult ca atât, v-ați câștigat și dreptul de a reprezenta Academia de Științe a Moldovei în mai multe organizații regionale și internaționale, dar și Institutul de Zoologie în Reţeaua Centrelor de Acvacultură din Europa Centrală şi de Est, membru al Asociaţiei Internaţionale „Femeile Europei pentru un Viitor Comun”, Asociaţiei Internaţionale „Women for Waterpartnership”; Global WaterPartnership; al Asociaţiei Internaţionale „The International POPsEliminationNetwork”. La ce Vă obligă, ca expert, ca om de știință această reprezentanță, dacă putem s-o numim astfel?
Activitatea dată este extrem de interesantă, deoarece este o sursă, dar și o șansă de a învață la orice vârstă. Această activitate permite să cunoști prioritățile dezvoltării și să participi la elaborarea diferitor strategii și metodologii pentru rezolvarea problemelor actuale în aceste domeniile, cât și să prezinți rezultatele proprii la nivel internațional. Plus la toate, este o colaborare fructuoasă a specialiștilor, prin intermediul căreia nu doar te îmbogățești cu noi cunoștințe, dar și cu noi prieteni.
Începînd cu 1991, Laboratorul hidrobiologie şi ecotoxicologie, condus de Dvs n-a avut nici un an fără de proiecte internaționale, naționale sau contracte economice. Primul proiect, care a fost şi primul din ţară, obţinut de această echipă prin concurs în cadrul programului INCO-Copernicus, finanțat de UE, l-ați realizat împreună cu parteneri din Marea Britanie, Grecia şi Ungaria. Era întâia experienţă europeană, dar rezultatele au fost apreciate ca investigaţii de pionierat. Au urmat alte și alte proiecte, câștigate de echipa Dvs împreună cu alți parteneri valoroși, iar anul 2018 a fost cu adevărat unul prolific, în sensul că ați mai câștigat două proiecte noi, despre care am și relatat. Cât de mult este apreciată și susținută aceasta activitate a Dvs și la ce noi proiecte visați?
Da, este adevărat. Astăzi fără proiecte internaționale este imposibil să te bucuri de succese în știință, deoarece practic nu avem finanțate pentru echipament, accesorii, reagenți etc. Îmi amintesc că în 2007-2008 am refuzat propunerea partenerilor din UE de a participa la un proiect PC 7 din cauza lipsei echipamentului corespunzător pentru implementarea obiectivelor trasate. Asta m-a pus pe gânduri. Așa că mi-am propus sa facem posibilul și imposibilul pentru a avea cu lucra. Și am reușit. Primii, de la care am obținut un suport valoros, a fost Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare din Moldova (SDC), apoi – două proiecte din Cadrul Programului Comun RO-UA-MD. Au urmat proiecte mari, pentru implementarea cărora am uitat ca sunt zile de odihnă sau concedii. Dar am reușit și au fost implementate cu succes. Actualmente, Laboratorul a sporit potențialul logistic radical și colectivul se bucură de condițiile și posibilitățile de cercetare. Astăzi se implementează un proiect instituțional, 1- în cadrul Programului de Stat, 1 - pentru Tineri Cercetători, 2 - Internaționale în cadrul Programului Comun „Bazinul Mării Negre” 2014-2020. Participăm la un proiect Orizont 2020 și avem în proces de evaluare încă două proiecte internaționale. Practic, toți doctoranzii au avut și au burse și proiecte internaționale pentru doctoranzi.
În anul 1999 Dvs ați fondat Asociaţia obştească Societatea Ecotoxicologilor din Republica Moldova „ECOTOX” cu certificat de utilitate publică, preşedinte al căreia sunteți până în prezent. Care sunt preocupările de bază ale Asociației și cine sunt membrii ei?
O, în anii 90, când la Academie lucram 3-4 luni pe an cu un salariu, crearea acestei Asociații Obștești ne-a ajutat mult, deoarece atunci era mult mai ușor să obții un proiect pentru AO, decât pentru o instituție de cercetare. Chiar și primul calculator pentru tot colectivul a fost câștigat prin AO ECOTOX. Știința în permanență avea Asociații după direcțiile de cercetări și scopul AO ECOTOX este cercetarea și promovarea ecotoxicologiei.
Care a fost prima și cea mai frumoasă experiență în viața Dumneavoastră?
Prima experiență își are începutul în îndepărtatul 1971, când fiind studentă, am obținut invitația de a veni să la Academia de Științe. Atunci, fiind cercetător științific inferior, am prezentat un raport în plen la Zvenigorod, iar președintele Conferinței a spus: O felicit, că o fetiță atât de tinerică din periferie, l-a cucerit cu rezultatele atât de profunde și inovative, dar mai ales cu răspunsurile atât de argumentate la întrebările puse. O altă experiență frumoasă a fost atunci când am fost invitată, cu raport-lecție, la Training-ul Internațional în Portugalia, apoi în Cehia. Frumos a fost și atunci când am realizat primul Proiect Internațional în cadrul Programului INCO-COPERNICU și aceste în premieră continuă și astăzi, prin inițierea și realizarea noilor proiecte și idei.
Că tot vorbim de o experiență, cine sunt discipolii Dumneavoastră?
Oficial, am îndrumat nouă doctori în știință care activează în știință și cu care mă mândresc, dar neoficial, 98% de doctori și doctori habilitati din colectiv, din colectivul pe care am fericirea să-l conduc. Au avut suportul necesar din partea mea, de asemenea, zeci de licențiați și masteranzi, care au realizat tezele în laborator. Numai un singur doctorand, din cei pe care i-am condus, a plecat în SUA și nu a susținut teza.
Comunitatea științifică trece printr-o reformă despre care s-a scris mult, s-a vorbit și mai mult și discuțiile continuă. Orizontul de așteptare al societății e încins. Cum credeți, care va fi impactul acestei reforme asupra omului de știință, asupra comunității științifice, în general?
Toate reformele se fac de oameni. Eu am activat și am trecut prin mai multe reforme ale științei, respectiv, nu întotdeauna cu succes pentru dezvoltarea științei. Eu însă cred ca societatea a simțit deja, în mai multe domenii, lipsa specialiștilor de valoare. Doar în anul 2018, peste 20 de specialiști sau manageri ale diferitor firme s-au adresat pentru a obține anumite consultații, expertize sau suport metodologic. Acestea, luate împreună cu proiectele internaționale obținute în anul 2018, sunt o dovadă în plus a importanței științei și necesității dezvoltării ei în Moldova.
Cine îi apără pe oamenii de știință? Sau care este piatra ce stă atârnată de gâtul științei, ca să vorbim și un pic metaforic?
Știința se termină atunci când de gâtul ei este atârnată o piatră a birocrației și neglijenței, dar și lipsa cunoștinței, care, cu regret, adesea, observă, că a devenit o normă de viată. Știința este un mod de viață - a dobândi noi cunoștințe, a implementa și dărui aceste cunoștințe tinerilor și comunității pentru creștere și dezvoltare. Știința este și un sacrificiu, deoarece nu întotdeauna ești înțeles și apreciat. Nu este necesitatea de a-i apăra pe oamenii de știință. Este necesitatea de a le crea condiții de lucru și nu invers, dar și necesitatea de apreciere a acestei activități.
Există părerea că oamenii de știință ar trebui să simtă mereu necesitatea de a genera ceva, ceva util pentru mediul în care trăiește, pentru societate, pentru viitorul ei. În opinia Dvs, când putem spune că ești om de știință?
Nu știu. Uneori, însă, mă gândesc că meriți sa te numești savant, atunci când ai obținut sau ai creat ceva ce dezvoltă domeniu în care activezi, atunci când te bucuri de succese în pregătirea specialiștilor de înalt nivel, atunci cânt lucrările publicate sunt citate de alți savanți, atunci când comunitatea științifică, și nu numai, are nevoie de cunoștințele tale. Și, nu în ultimul rând, cercetătorul nu să simtă, dar să știe că acesta este un mod de viață - de a căuta și realiza.
Care sunt prognozele Dvs pentru știința din Republica Moldova?
Sper că nervozitatea aceasta, incertitudinea în care să află astăzi comunitatea științifică o să înceteze. Anul 2019 este un an în care vor fi înaintate noi proiecte instituționale pentru următorii ani. Și dacă prioritățile vor fi conturate în corelare cu posibilitățile reale, dar nu prin idei virtuale, atunci știința va simți un progres. Poate sunt prea optimistă, dar nu cred, că viitorul concurs va fi organizat cu scopul anulării științei în Moldova. Sunt convinsă, ca până când comunitatea științifică va fi doar ponegrită, adesea neargumentat și nejustificat, iar domeniu de cercetare nu va deveni atractiv (prin salarii și condiții corespunzătoare de lucru), vor fi distruse și Centrele științifice care mai există. Noi avem în țară oameni de știință, care merită să fie apreciați nu după vârstă sau posturile în care activează, dar după rezultatele obținute și cele potențiale. Oamenii nu se nasc cercetători și nici nu devin savanți recunoscuți după susținerea tezei de licență sau de doctorat, asta este prima treaptă să devii cercetător, și trebuie să facem totul posibilul și imposibilul, să devină mai mulți cercetători savanți și se restabilim faima științei de altă dată în Moldova.
Știința este o putere?
Da, într-o comunitate cu cunoștințe. Poate e banal, dar lipsa științei într-o societate înseamnă lipsa specialiștilor, lipsa progresului și dezvoltării.
Îmi spuneați într-un interviu recent că activați într-un colectiv cu care Vă mândriți, aveți o familie care este cea mai buna din lume și că Vă uitați înainte cu speranță și sentimentul de recunoştinţă. Cine sunt oamenii dragi din viața Dvs și cui îi spuneți acel magic mulțumesc pentru tot ce ați ajuns să fiți astăzi?
O, este o întrebare foarte bună pentru care vă mulțumesc. Bineînțeles că, în primul rând, părinților care au acceptat să mă duc la școală la vârsta de cinci ani și jumătate și care încă din copilărie mi-au dat tot ce a fost posibil la acea vreme ca să fiu așa cum sunt. Soțul Nicolai, fiica Natalia – ambii doctori de științe, nepoțelul Ilieș, ginerele Pavel, șunt cei care mă susțin, mă ajută și mă încurajează în toate. Eu am avut noroc de profesori de școală, dar și mai mult, de savanți, inclusiv cu renume mondial, de la care am învățat foarte mult.
Zilele acestea marcați o vârstă frumoasă, o vârstă care vă onorează prin conținutul ei valoros sub aspectul aportului Dvs în știință, dar și prin tot ce ați realizat până acum, cum V-ați poziționat fie în colectivul Institutului de Zoologie, unde ați devenit un nume de referință, fie în cadrul corpului academic, fie în familia Dvs, despre care ați vorbit atât de frumos. Ce V-ați mai dori acum?
Sănătate și posibilitate să dăruiesc ce pot face în domeniu de activitate și, bineînțeles, bucurie de viață celor dragi.
Stimată Doamna membru corespondent Elena Zubcov, Vă mulțumesc pentru acest minunat prilej de a dialoga cu Dvs, mulțumindu-Vă și pentru că ați acceptat să ne oferiți acest interviu, cunoscând agenda extrem de încărcată a Dvs, dar nu înainte de a Vă adresa cele mai frumoase urări de sănătate, cu cele mai frumoase gânduri de bine, de prosperitate și liniște sufletească, or, aceasta e cea dintâi fericire.
Și eu vă mulțumesc.
|
