În primul rând, sunt un simplu cetăţean al Republicii Moldova, de obârşie plugar român. Am crescut orfan de tată care a căzut pe front în 1945, cetățenia originară mi-au furat-o, nu vreau s-o cumpăr, sper că voi primi-o, îmi iubesc ţara şi poporul. În al doilea rând, de profesie sunt agrobiolog (botanist, genetician, ameliorator), om devotat muncii, adevărului ştiinţific. Activitatea mea de cunoaştere ştiinţifică este marcată în timp de două perioade: prima (1964-1996) în Grădina Botanică (Institut) a AŞM, a doua (1996-2019), în Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor. Activitatea de cercetare în domeniul botanicii şi geneticii a fost iniţiată, după cerinţa stringentă a timpului - detronării lâsecovismului, cu studiul citogenetic al structurii şi morfologiei cromozomilor la speciile de grâu, la unele plante spontane monocotiledonate, cu studiul  sistemului de reproducere sexuată la speciile de grâu spontane, de cultură şi la alte culturi agricole. Am studiat procesele ontogenetice: morfogeneză, sporogeneză, gametogeneză, înflorire, polenizare, fecundaţie, embriogeneză, endospermogeneză, legarea şi maturarea cariopselor la speciile de grâu cu o pondere deosebită pentru ştiinţa biologicâ şi agricolă, sistematizate în numeroase articole şi câteva monografii. Am coordonat şi efectuat cercetarea sistemului de reproducere la stejar pe bază de contract (1987-1992) în legătură cu periodicitatea în fructificare, uscării stejăretelor şi am stabilit cauzele ale acestor fenomene nefaste, expuse într-o monografie.

În Grădina Botanică am trecut treptele ierarhice în cercetare de la doctorand până la șef Laborator Embriologie şi Biotehnologie (1987-1996), luând parte activă la construirea Grădinii Botanice, blocului administrativ, înverzirea şi amenajarea expoziţiilor. Am participat în expediţiile organizate de VIR (Leningrad, azi Sankt-Petrsburg) cu scopul aprecierii resurselor vegetale ale Caucazului (Azerbaidjan, Georgia, Armenia) în anii 1974-1976. Am colectat genofondul de grâu, secară, aegilops, fiind cultivat pe terenul experimental al Institutului, studiat citogenetic şi hibridologic, apreciată evoluţia şi filogenia speciilor de grâu. Rezultatele cercetărilor complexe efectuate au fost publicate, fiind acceptate de comunitatea ştiinţifică  şi oglindite în unele monografii capitale.

În scopul aprofundării cercetărilor şi implementarea rezultatelor obţinute în  Institutul de Botanică, m-am transferat cu serviciul la început în cumul (1993-1995) în Institutul de Genetică al AŞM, apoi în funcţie de șef Laborator Genetică şi Ameliorare a Leguminoaselor (1996-2008), cercetător ştiinţific principal până în prezent (2019). Programele de cercetare au fost axate pe studiul problemelor actuale ale biologiei, geneticii, ameliorării şi a implementării culturilor leguminoase pentru boabe (năut, linte, soia, fasoliţă, arahide bobul de grădină), reconsiderării în agricultură a acestor culturi tradiţionale pentru băştinaşi, omise în perioada postbelică. În rezultat, au fost create, cu colectivul şi prezentate pentru apreciere 27 soiuri la Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante a RM, dintre care 19 soiuri mai performante au fost omologate (soia - 8, năut - 3, linte - 2, fasoliţă - 2, arahide - 2, latir - 1 şi de bob - 1), contribuind astfel la redresarea complexului agroindustrial şi a securităţii alimentare pentru viitor.

Realizările ştiinţifice s-au confirmat cu gradul ştiinţific de doctor în ştiinţe biologice (1970), doctor habilitat în biologie (1991), conferenţiar cercetător (1978), academician al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Ecologice şi Protecţie Vitală a ONU (2005) şi publicarea a cca  420 de lucrări. Pentru  contribuţii deosebite în domeniul cercetării, inventicii şi transferului tehnologic am fost  menţionat cu cca 60 Diplome de Excelenţă, 40 de Medalii de aur, argint şi bronz, cu Trofee, Premii, Ordine Naţionale şi Internaţionale: Diploma de Recunoştinţă a Prezidiumului AŞM (1999), Diploma „Meritul Academic” (2009), Brevet de Onoare „Inventator de Eliă”, (România, 2004), Ordinul Ştiinţific Gogu Constantinescu în Grad de Comandor (România, 2009), Ordinul Leonardo Da Vinci (România, 2010), Ordinul Aurel Vlaicu (România, 2011), mi s-au conferit Medalia „Meritul Civic” (2001), Ordinul „Gloria Muncii”  (2010), Medalia AȘM „Dimitrie Cantemir” (2014).

           

Cariera ştiinţifică a luat startul în anii 1957-1962, la Facultatea de agronomie a Institutului Agricol din Chişinău, astăzi, Universitatea Agrară de Stat, pe atunci o instituţie prestigioasă de pregătire şi selectare a cadrelor în diferite ramuri ale economiei naţionale după aptitudinile tinerilor, datorită profesionismului înalt al cadrelor didactice de a altoi inteligenta, dragostea de carte, de profesie, de natură şi de oameni. Dragostea  mea de pământ,  m-a făcut să aleg la anul trei de studii tema de licenţă la catedra de agricultură, condusă de rectorul institutului, talentatul prof. M. I. Sidorov, care mi-a încredinţat tema: „Influenţa premergătorilor în asolamente la productivitate şi conţinutul de proteine în cariopsele de grâu”, cu un volum enorm de lucru, la care am muncit trei ani cu mare sârguință, fiind înalt apreciat şi invitat de a rămâne cu serviciul la catedră. Fiind însă căsătorit la anul 5, nevoile m-au făcut să mă dezic şi să mă încadrez în producere, lucru pe care nu-l regret, făgăduind, că poate peste doi-trei ani mă voi întoarce.

 

Cum aţi ajuns să activaţi la Grădina Botanică? Cum a început implicarea Dumneavoastră în Laboratorul de Citologie, care din câte am reușit să mă informez, a fost primul în Moldova, în care v-aţi demarat activitatea pe baza metodologiei geneticii clasice?                       

Iubeam mult natura, plantele, profesia de agronom, prețuiam oamenii înrobiți, înţelegeam nevoile lor, însă problemele economice, sociale şi politice de pe acele vremuri din agricultură nu le-am acceptat. Înţelegând că nu e cazul să lupţi cu morile de vânt,  am hotărât să mă întorc la institut, să mă încadrezi în cercetare, în speranţa că voi aduce mai mult folos poporului. Urcând scările institutului agricol, în vara lui 1964, m-am întâlnit cu dl Vasile Micu, ne respectam mult. Atunci el, foarte convingător, mi-a propus să ne întâlnim cu dl Alexandru Ciubotaru, care, fiind tânăr director la Grădina Botanica, avea mare nevoie de cadre. Astfel, m-am încadrat la Grădina Botanică ca doctorand, la specialitatea de „citologie”, iniţiată de regretatul academician A. Ciubotaru, pe care am dezvoltat-o pe parcursul anilor, aprofundând cercetările biologiei, citologiei şi geneticii speciilor de grâu. Bineînțeles, că m-am bazat pe lucrările clasice ale renumitului savant genetician Nicolai Vavilov, care până acum este idolul meu, dar şi a discipolilor lui pe care i-am cunoscut personal prin stagiile efectuate ulterior. Cercetările, de la bun început, au fost iniţiate cu însuşirea metodelor citologice, embriologice clasice şi a perfecţionării eficienţii lor, a microscopiei fotonice, electronice şi a metodei hibridologice   etc.

 

Cercetarea citologică este ştiinţa fundamentală a biologiei. Citologia studiază  originea celulei, structura, reproducerea ei la organisme, nivelul de organizare celulară a vieţii. Elevii din şcoală cunosc, că celula este  o structură funcţională primară a organismului, sediul primar al vieţii. Totuşi, socot necesar să amintesc, că celula este o unitate, cu structură microscopică complexă elementară, cu funcţie specifică şi universală în organisme, cu acelaşi principiu de formare şi organizare. Celula îşi asigură activitatea vieţii şi înmulţirea în urma dividerii celulei precedente. Sunt organisme unicelulare, numite  procariote (fără nucleu), ca exemplu viruşii şi organisme eucariote (multicelulare) la care celula are membrană, nucleu etc. şi este specifică plantelor şi animalelor. La eucariote în procesul înmulţirii celulelor se formează ţesuturi, organe, înt-un cuvânt tot organusmul creşte şi se dizvoltă datorită reproducerii celulare. În celulă sunt organite universale, ca citoplasma cu reticolul endoplasmatic, mitocondrii, ribozomi, plastide,  complexul Golgi etc, nucleul cu cromozomi şi nucleol, însă cu unele deosebiri structurale între cea vegetală şi cea animală. Structura şi funcţia celulelor se studiază citologic cu ajutorul microscopului fotonic, ori electronic.

 

În procesul de cunoaștere nu m-am oprit și nu mă voi opri niciodată, deoarece el nu are sfârșit. Activitatea administrativă, în opinia mea, este stoparea personală în cercetare. Cunoaşterea ştiinţifică este cel mai important şi apreciat domeniu pentru orice societate. Cunoaşterea este începutul formării şi dezvoltării societăţii umane, a progresului în general. Activitatea administrativă are şi ea idolii săi cu capacităţi ereditare, însă unii cad nefiind la locul potrivit, fiind nefericiţi şi aspru acuzaţi.

 

Eu îi sunt recunoscător dlui academician Alexandru Ciubotaru pentru susţinerea activităţii noastre ştiinţifică şi creativă fructuoasă, recunoaşterii mele în calitate de coordonator al efectuării cercetărilor în colectiv timp de 32 de ani, deoarece am stat la bazele iniţierii şi dezvoltării citologiei şi a embriologiei în republică şi nu numai, fiind apreciaţi de societatea ştiinţifică prin publicaţiile noastre, organizare a numeroase congrese, conferinţe de profil. Am apreciat înalt la dl academician hărnicia, sârguinţa, capacităţile sale de comunicare, talentul organizatoric, spiritul lui maximalist, demnitatea şi exigenţa sa faţă de sine şi de cei apropiaţi. Lecţii de la dumnealui n-am primit, deoarece am absolvit aceeași facultate. Sunt însă foarte onorat, fiind numit recenzent la operele sale plămădite  în 11 volume.

 

Capacităţile, talentul, în general, sunt marcate filogenetic prin moştenire de la strămoşi, iar ontogenetic de părinţi şi viaţa socială. Bazele omeniei, înţelepciunii au fost puse  în familie, după cum se spune, în cei 7 ani de acasă, de către mama Catinca şi bunelul Liodor, lângă care am fost în copilărie și care mi-au altoit capacitatea de a gândi din frageda copilărie, de a analiza critic oamenii şi evenimentele sociale, credinţa, omenia, hărnicia, sârguinţa, cinstea, dragostea de muncă, iubirea de neam şi dragostea de natură. Aceste sentimente sacre au fost dezvoltate în conştiinţa mea de învăţătorii mei în timpul studiilor la şcoală, institut, colectivele în care am activat pe parcursul vieţii, prin comunicarea cu oamenii de ştiinţă, prin literatura clasică lecturată, prin oamenii de cultură şi artă de bună credinţă pe care am avut şi am fericirea să-i cunosc, să mă împrietenesc, tuturora le sunt recunoscător.

 

Activând în Grădina Botanică am obţinut cunoştinţe în biologie, un genofond bogat - colecţii de plante cerealiere şi leguminoase care trebuiau utilizate, am urmat inducerea mutaţiilor utile la arahide şi năut cu ajutorul razelor gamma, cu gamma-puşca ce aparţinea Grădinii Botanice. Aceste realizări aveau nevoie de noi cercetări genetice, de creare a unui nou material iniţial pentru ameliorare, a noi soiuri cu productivitate, calitate şi rezistenţă sporită la factorii biotici şi abiotici, promovarea, implementarea lor. Institutul de Genetică nou format avea un lot experimental de invidiat, cu irigare, tehnică agricolă, biotron, aparataj nou, care mă provoca, mă atrăgea să-l explorezi. Prin urmare, transferul meu cu serviciul la Institutul de Genetică a fost unul firesc, cu atât mai mult, că directorul Institutului de Genetică, acad. Alexandru Jucenco, mi-a propus acest transfer. Am promis, că mă voi transfera după susţinerea tezei de doctor habilitat, lucru care s-a întâmolat. După susţinerea tezei şi generalizarea unor cercetări m-am încadrat în programul de cercetare a Institutului de Genetică cu bună voinţă a directorului de atunci, Anatol Jacotă, specialist în domeniul fiziologiei, geneticii și biotehnologiei vegetale.

 

 

Consider că toate cercetările mele expuse în cele 420 publicaţii, printre care 14 monografii şi broşuri, 24 de culegeri, cca 30 de brevete de invenţie şi de soi etc., pot fi trecute la capitolul realizări semnificative, toate au avut rezonanţă, fiind apreciate şi pe larg citate în literatura mondială de specialitate. În premieră, a fost efectuat studiul biologiei înfloriri şi a structurii cromozomilor la toate speciile de grâu, a plantelor monocotiledonate din flora Moldovei, apreciate particularităţile morfobiologice, ecologice a fazelor  vegetative şi generative la speciile de grâu spontane şi de cultură. Apreciez, că în premieră am elaborat conceptul despre sistemul de reproducere la plante, a fost stabilit determinismul lui genetic şi filogenetc, am formulat ca fenomen, funcţionarea principiului selectivităţii embriologice în evoluţia plantelor. De asemenea, în premieră, am evidenţiat originea unor specii de grâu, am determinat ca fenomen sistemul genetic auto-alogam de inflorire-polenizare la grâu, iar mai târziu şi la plantele leguminoase. Pentru prima dată în ştiinţă am obţinut autotetraploizi la speciile diploide de grâu cu scopul aprecierii importanţei poliploidiei în filogeneză şi am efectuat studiul lor citogenetic, am studiat sistemul de reproducere la culturile legumicole, sistemul de reproducere la stejar etc. Consider, că o deosebită importanţă economică, ecologică şi socială are reconsiderarea în agricultură a culturilor leguminoase şi crearea a 19 soiurilor noi de plante leguminoase şi elaborarea tehnologiilor lor de cultivare, introducerea în Moldova a două specii noi de plante leguminoase – arahidele şi fasoliţa.

 

Temele proiectelor de transfer tehnologic se promovează şi se acceptă printr-un concurs naţional dur şi se apreciază foarte serios, de aceea, numărul proiectelor realizate de un colectiv de cercetători este mic. Colectivul meu pe parcursul anilor a realizat 4 proiecte: „Aprecierea eficacităţii economice a culturii arahidelor în Moldova” (1992-1993), „Implementarea tehnologiilor de cultivare a soiurilor de năut şi  producere a conservelor de leguminoase în Moldova” (2006-2008), „Reproducerea seminţelor elită şi implementarea în cultură a soiului nou de soia Zodiac” (2012-2013), „Reproducerea seminţelor elită şi implementarea în cultură a soiului nou de linte Verzuie”(2014-2015). Am înregistrat mai multe proiecte, dar n-au fost acceptate.

 

Fasoliţa este o cultură anuală de grădină, pe larg răspândită în Africa, Asia Mijlocie, China, Caucaz etc., înalt apreciată şi utilizată în hrană păstăile în stare tehnică şi boabele în stare proaspătă ori procesată. În Moldova această cultură face primii paşi. Plantele îmbogățesc solul cu azot, vrăjile pot fi întrebuințate în hrana păsărilor şi animalelor.

 

Fiind o cultură de grădină de la care, de obicei, se utilizează în hrană păstăile tinere în stare proaspătă prăjite ori conservate, fasolița, spre deosebire de alte culturi leguminoase, se cultivă  pe sectoare mici particulare şi nu poate fi folosită recoltarea mecanizată. Au fost create de noi două soiuri - Dina şi Ina, omologate în Moldova, elaborată tehnologia lor de cultivare şi de conservare a păstăilor, producţia cărora de acum se întâlneşte pe pieţele noastre. Acestei culturi îi aparţine viitorul, fiind cu mult mai productivă decât fasolea de păstăi, cu o perioadă îndelungată de vegetaţie, spre deosebire de fasole, cu rezistentă sporită la secetă, erbicide, tolerantă la boli şi dăunători.

 

Startul recunoaşterii mele în ştiinţa profisională a avut loc în 1967 la prezentarea cu succes şi publicarea primei lucrări ştiinţifice referitoare la biologia înfloririi la speciile de grâu (Triticum L.), la Conferinţa tinerilor savanţi, la Grădina Botanică din Kiev, fiind apreciat cu Diploma de Onoare, apoi numeroasele recenzii pozitive sosite la teza de doctor în biologie (1970) din Instituţii ştiinţifice a republicilor fostei Uniuni Sovietice.   

 

Realizările noastre sunt pe larg popularizate prin intermediul posturilor de radio şi televiziune. Sunt organizate conferinţe ştiinţifice cu publicaţia realizărilor obţinute,  seminare de profil, loturile experimentale vizitate organizat de studenţii din agricultură şi biologie. Rezultatele se implementează în agricultură, sunt transmise cadrelor didactice, savanţilor din agricultură, biologie, ecologie, studenţilor, şi a altor ramuri din economie. Au fost realizate de tineri câteva lucrări de licenţă şi doctorat. În ultimii ani, cu mare regret, facultatea de agronomie este marginalizată, necesitatea în cadre agricole şi cadre pentru cercetare în agrobiologie nu este îndestulată.

 

În 1972 am primit invitaţie de la academicianul V. N. Remeslo de a organiza şi conduce Laboratorul de Genetică a Grâului la Institutul de Selecție şi Semenologie din Mironovca (Ucraina ), pe care am acceptat-o cu bucurie din interes profisional şi, de ce nu, şi material, deoarece fiind cu familie, doctor timp de şapte ani, cu  realizări frumoase, n-am fost avansat, îndeplineam funcţia de cercetător ştiinţific inferior cu un salariu mizerabil, trăiam la gazdă în sărăcie, așa era politica de cadre.

 

La Grădina Botanică (Institut) a existat laboratorul ce se ocupa cu problemele uscării stejarului, dar după un timp a fost lichidat, deși au fost publicate lucrări științifice care constatau uscarea stejarului, afirmau fructificarea ne satisfăcătoare şi periodică a stejăretelor de către membrii Laboratorului de Geobotanică. Fiind convins, că studiul sistemului de reproducere la stejar poate elucida multe întrebări, am propus un proiect de cercetare la Moldsilva cu privire la problema „Ecologie”, care a fost acceptat, ulterior fiind realizat cu succes de colectivul laboratorului.

 

Membrii societăţii sunt botanişti, ecologi, fiziologi etc., uniţi prin  probleme cu   interese comune în botanică, ecologie, ocrotire a naturii. Prin urmare, ei publică lucrări  de popularizare a ştiinţei botanice, organizează congrese, conferinţe, lansări de carte, întruniri jubiliare etc. Membrii societăţii botanice au constatat şi apreciat rezultatele dizastrului natural din luna aprilie, au adus la cunoşţinţă societăţii ştiinţifice şi administratve a ţării despre situaţia şi consecinţele reale din Grădina Botanică, create proiecte de redresare a situaţiei. Colectivul Grădinii Botanice lucrează cu suflet şi dăruire pentru lichidarea urmărilor nefaste.

 

Academia este cel mai înalt for ştiinţific, cultural şi independent ce întruneşte personalităţi marcante de înaltă prestație în domeniile lor, acceptată de societate timp de secole de minţile luminate, apreciază progresul ştiinţei teoretice şi aplicate a instituţiilor  asociate, coordonează programele de cercetare şi de pregătire a cadrelor de înaltă calificaţie. Prin urmare, în opinia mea, nu este necesitate în reforme diletante. Starea ştiinţei va putea fi apreciată cu implementarea reformelor, după 4-5 ani de activitate.

 

Cu mare regret, după 57 ani frumoşi de căsnicie, pe 24 septembrie 2018 a decedat scumpa mea soţie Maria, pedagog consacrat. Am crescut şi educat doi feciori înţelepţi, sunt căsătoriţi cu soţii inteligente, sunt bine afirmaţi  în viaţă. Feciorul cel mai mare, Roman, este specialist în economie, iar cel mai mic, Ovidiu, specialist în agricultură, doctor în ştiinţe agricole,  are  doi feciori - Roman, economist – finanțe, absolvent al Universitatăţii din Montreal şi Alexandrel, gimnazist în o. Laval. Ambii nepoţi sunt eminenţi la învăţătură, cunosc limbile română, rusă, engleză şi franceză. Avem o mică vilă, pe care o îngrijesc, cu pomi fructiferi, vie, colecţii de flori şi plante medicinale, fântână şi buni vecini. Suntem o familie obişnuită cu tradiţii moştenite.

 

Ce ați considera că nu ați reuşit să faceţi până acum? Ce regrete aveţi sau va consideraţi un om împlinit şi realizat?        

În plan social, mă consider un om împlinit, însă sub aspect profesional, nu prea sunt satisfăcut. Sper ca pe viitor să rezolv, unele probleme comise în ameliorare şi  implementare din cauze administrative. Dar, este un regret social, pe care nu-l pot influenta, care constă în aceea, că oamenii noştri au pierdut cheia perfecţionării: „Omul nu vrea să înțeleagă faptul, ca drumul perfecționării este cunoaşterea, iar cheia succesului este măsura în toate lucrurile”. În genere, mă consider, că sunt un Om realizat şi fericit în viaţă, optimist, cu mari speranţe  de viitor.

 

Vă mulțumesc și eu.